Irina Harea-Mardari
Satul Scoreni se află la o aruncătură de băț de Chișinău și este una dintre localitățile care știe să-și păstreze oamenii acasă. Am ajuns la Primărie după ora prânzului și de îndată ce am intrat, am avut senzația că am revenit în timp: miros de vopsea, de sobă caldă și de ospitalitate. Primara satului, Svetlana Tabacari ne-a primit cu un zâmbet larg și chiar din primele clipe ale interacțiunii ne-a dat de înțeles că, deși conduce o localitate, este o femeie simplă, care știe să râdă din suflet și să facă glume la orice pas. De fapt, din momentul în care a preluat conducerea satului Scoreni, pe lângă faptul că a demarat proiecte și a pus pe roate tot felul de activități sociale, Svetlana Tabacari a spart cu tocul pantofilor stereotipurile care spun că funcțiile de conducere nu au fost gândite pentru femei.
Se întâlneau grupuri de bărbați, dar chiar și de femei care se uitau la mine și ziceau: ce-o să mai facă și asta? Sunt stereotipuri pe care le avem în societate și ele, din păcate, mai persistă.
Svetlana Tabacari
Mărturisește că și-ar fi putut încerca mai devreme norocul electoral, dar nu a acceptat această provocare decât atunci când a simțit că este pe deplin pregătită. Se declară îndrăgostită de lucrul bine făcut și spune că nu știe magie mai mare și mai profundă decât împlinirea pe care o simte un om care reușește prin ceea ce face să-i bucure și pe alții.
Omul nu trebuie să fie pus cu de-a sila să mă stimeze. Eu trebuie să mă comport așa ca oamenii singuri să vină, să se apropie, să respecte lucrul tău, să fie mulțumiți de ceea ce faci.
Svetlana Tabacari
Primele luni la Primărie au fost cu adevărat provocatoare, spune Svetlana Tabacari. Pe lângă reticența sătenilor, femeia mai trebuia să lupte și cu nemulțumirile oamenilor față de drumurile proaste, față de străzile neiluminate și față de lipsa unui sistem de apă și canalizare. Știa că de una singură nu are cum să obțină rezultate, de aceea i-a determinat pe localnici să se implice și să pună umărul la schimbarea viitorului satului în care trăiesc și în care își cresc copiii.
Până când nu ne implicăm toți, nu avem rezultate.
Svetlana Tabacari
Deși se spune că un bun lider trebuie să știe să fie și sever, Svetlana Tabacari recunoaște că la acest aspect înregistrează „restanțe” în mod constant. Nu-i place să se certe și cu atât mai puțin se pricepe să-și pedepsească subalternii.
Pentru mine este cel mai greu să pedepsesc pe cineva. Eu parcă nu pedepsesc persoana respectivă, ci mă pedepsesc pe mine.
Svetlana Tabacari
Viața la Primăria s-a suprapus de multe ori cu viața personală. Anume din acest motiv, Svetlana Tabacari recunoaște cu o ușoară tristețe în ochi că au fost multe zile în care atunci când a avut de ales între carieră și familie, a înclinat balanța în favoarea nevoilor sătenilor.
La început copiii sufereau că eu mereu eram implicată în ceva. Dar mereu o făceau frumos și eu mereu le mulțumesc și copiilor și soțului meu care m-a îndrumat să îmi propun candidatura pentru funcția de primară.
Svetlana Tabacari
Crede în noroc și se declară o norocoasă absolută. Norocul ei este în oamenii dragi de acasă, dar și în oamenii cu care reușește să facă lucruri capabile să miște carul din loc.
Eu sunt norocoasă de cei de acasă, ei de mine, sunt norocoasă de colectiv că e bun, muncesc și sunt profesioniști. Poate și ei au noroc de mine că eu nu prea îi cert.
Svetlana Tabacari
Nu este un lider care numără orele pe care le-au muncit angajații. Îi place să vadă rezultatele, iar procesul îl trece la capitolul: detalii.
Pe mine foarte mult mă interesează rezultatul. Dar dacă faci tu lucrul acesta dimineață sau seara, sau mâine, asta nu contează. Eu am nevoie de rezultat.
Svetlana Tabacari
Râde larg când este întrebată dacă sunt lucruri pe care o femeie nu le poate face. Se gândește preț de câteva secunde, apoi spune:
Ce lucru nu poate face o femeie? Dacă o femeie a zburat în cosmos, deja e un lucru mare. Eu am venit la Primărie, dar dacă nu eram ocupată cu Primăria, cred că mergeam spre cosmos.
Svetlana Tabacari
