GÂNDUL ZILEI | Caldarâmul care ne-a unit
Vedeta Chișinăului în ultimele zile este, incontestabil, caldarâmul de pe strada 31 august 1989, dezgropat în timpul renovării străzii pe porțiunea din fața Muzeului Național de Artă. Specialiștii spun că fragmentele de pavaj datează din timpul primarului Karl Schmidt (1877–1903).
・ Diana Guja
Lucrările de renovare au fost parțial oprite pe durata a două săptămâni, pentru a permite efectuarea cercetărilor arheologice a pavajului. Popularitatea enormă și oarecum surprinzătoare a caldarâmului descoperit, i-au zmuls o șansă la a doua viață. Deocamdată, însă, nu se știe care va fi aceasta. O porțiune de stradă pietonală? Construirea unui scuar din pietrele caldarâmului?
Câtă bucurie, entuziasm și vise pot aduce câțiva metri pătrați de piatră istorică și câtă sete de rădăcini și patrimoniu, uneori abia conștientizate, purtăm în noi, zi de zi, pe străzile acestui oraș, mutilat de dragul dezvoltării.
Chișinăul e atât de sărăcit de elemente care să-i alcătuiască identitatea, din care să fie clădită acea coloană, în jurul căreia să evolueze viața lui, încât orice descoperire istorică, mai mult sau mai puțin întâmplătoare (de regulă, mai mult), se transformă într-un eveniment de proporții.
Caldarâmul de pe 31 august 1981 a renăscut în inimile noastre speranța că în acest oraș ceva mai poate fi salvat, ceva mai poate fi păstrat cu grijă, ceva mai poate să ne apropie de trecutul nostru, despre care ne-am ferit să știm. Și poate cel mai important - că ceva mai poate fi rupt, prin dorința și voia noastră, de sub tăvălugul renovărilor forțate și negândite.
Și mai e ceva. A apărut o idee care ne-a unit. Caldarâmul care ne-a unit. Cât e de simplu, totuși, să aduci oamenii împreună. Dă-le un loc istoric, în care ei să-și poată țese propria poveste, și vezi cum orașul prinde viață, cum capătă sensuri și cum se transformă. Lăsați oamenii să vină și să-și revendice orașul.