EDITORIAL | La ce se gândesc femeile, în timp ce bărbații se gândesc la Imperiul Roman?

Pe TikTok circulă, mai nou, un trend la prima vedere absurd. Utilizatoarele își întreabă tații, partenerii, frații, prietenii, colegii cât de des se gândesc la Imperiul Roman. Nu știu cât de des se gândesc concret bărbații din Moldova la Imperiul Roman, cei din lumea marea însă o fac mai des decât v-ați aștepta. 1,1 miliarde, atâtea vizualizări are hashtagul #romanempire pe TikTok.

23 septembrie 2023, 19:31Diana Guja

EDITORIAL | La ce se gândesc femeile, în timp ce bărbații se gândesc la Imperiul Roman?

Bărbații se pare că au o mulțime de motive să se gândească la Imperiul Roman. De exemplu - vastitatea lui, luptele de cucerire, bogăția lui, luptele gladiatorilor, arhitectura, soluțiile inginerești, moravurile romane, libertatea sexuală specifică și Vestalele - Imperiul Roman oferă o mulțime de subiecte la care să revii în orice moment al vieții.

Lăsând ironia la o parte, nu e nimic uimitor în faptul că bărbații se gândesc la Imperiul Roman. Mintea noastră e străbătută de un flux imens de gânduri - mai exact de câteva mii în decursul unei zile - de la cele mai banale, la cele mai ciudate, fantasmagorice sau catastrofale, iar printre acestea, gândurile despre Imperiul Roman nu mai par ieșite din comun. 

Și dacă bărbații se gândesc atât de des la Imperiul Roman, la ce se gândesc femeile într-o oarecare zi, ce le străbate mintea, ce nu le dă pace și revine la ele în mod recurent? Se gândesc oare și ele la Imperiul Roman sau poate la Maria Antoaneta, la vikingi, la foștii iubiți, la diamante, la părul Monicăi Bellucci, la încălzirea globală, la scrierea japoneză, la situația politică din țară sau poate revin iar și iar la gândul că la pensie vor putea dormi atât cât le poftește inima? 

Am întrebat cinci femei de diferite vârste, ocupații, situații familiale, interese la ce se gândesc ele pe parcursul unei zile ordinare, care e diapazonul preocupărilor lor, ce le frământă și dacă au un Imperiu Roman al lor, la care revin constant.

Felicia Nedzelschi, 31 de ani, redactoare-șefă la AGORA, mama unui copil de doi ani, e de părere că ceea la ce ne gândim depinde mult de starea sănătății mintale în general și la ce etapă de viață ești. „Eu car acum o grămadă de mental load of parenthood cu mine... Ieri m-am gândit cum se acomodează copilul la grădiniță, dacă nu-l obijduiesc acolo, dacă nu-l rușinează, dacă a mâncat, dacă nu s-a scăpat pe el, dacă trebuie să pun benzină, când o să facă podul pe Mihai Viteazu, dacă este poliție pe cerc la Creangă, dacă am parcat adecvat la lucru, ce mă așteaptă la lucru, când o să scriu următorul editorial, dacă ne ajung niște bani dintr-un calâm de-al lui bărbat-mio pentru vacanța noastră, pentru că fără ei n-o să putem achita rata, oare copilul e ok la grădiniță? Oare voi putea găsi parcare în Centru? Am mers să mănânc cu fetele la prânz, dar nu am nimic mâncare acasă, azi vin la 4 și copilul va fi treaz și acasă nu-i mâncare, tre să comand cu livrare, dar cum o să intre curierul, dacă avem cip la poarta și nu are cine-l întâlni, ce am în congelator, oare am pelmeni ca să fac repede diseară, dar stai că merg la sală și nu ar trebui să mănânc pelmeni după plăcintele de la prânz cu fetele, nu vreau să merg la sală, în general îs obosită strașnic, vreau să ies în vacanță, dar am de făcut și scenariul la podcast, oare bărbatul a cumpărat chiloți pentru copil de la magazin?, bine că a cumpărat totul dar asta nu a cumpărat, eu mâine ce schimb să-i dau, bine că toți așteaptă eu totul să planific, oare dacă mă duc la sport și culcă el copilul, o să țină minte să-i dea vitamina și sprayul de nas? ar trebui să mă așez să scriu scenariul cela, că mâine nu voi avea timp, ce aiurea e că nu mai am când citi cărți obișnuite, trebuie să pregătesc hainele pentru copil pe mâine, oare la micul dejun o să mănânce ouă?”

Pentru Elena, 40 de ani, angajata unei organizații internaționale, mamă a doi copii de școală primară, solicitarea mea de a-și împărtăși gândurile a venit cu provocări: „Îmi ceri să scot toți gândacii din cap și asta nu e ușor”. I-ar plăcea să se gândească mai mult la rutină, „la unghii, de exemplu, sau la rufe, sau la mancare… E ceva spre care tare tind!” Până atunci însă, gândurile ei sunt „în mare parte întrebări”: „Iată cum de făcut ca oamenii sa fie mai buni? Când am devenit neinteresantă pentru niște prieteni mai vechi? Oare poate fi dragostea veșnică? Ce faci, dacă totuși nu e veșnică? De ce așa greu ajungem să facem ceea ce ne place? De ce nu m-au crescut mai încrezută în propriile puteri? De ce facem copii? Ei doar nu cer să fie născuți… Noi decidem să-i aducem pe lume, pentru ce? Cum să-i cresc pe ai mei sa fie fericiți și împăcați cu ei înșiși? Nu mai am gașca de fete cu care să ies, vreau la Odesa, treb sa fac colonoscopie, vreau să găsesc un psiholog normal (care nu-i influencer), sunt oleacă încântată că am avut curaj să iau ultimele decizii în viață. Cred că totuși are sens de investit într-un imobil în altă țară și de trimis copiii de aici. Totuși cât de tare eu iubesc oamenii deștepți! Pe 2 octombrie mă apuc de sport.”

Doina Babcinschi, 34 de ani, freelanceră în comunicare, spune că mintea ei are „un algoritm de TikTok”: „Oare labrador și golden retriever sunt rase înrudite?", „doamna din troleibuz seamănă cu Vera, verișoara mamei", „în magazin miroase a Kirke", „să nu uit să semnez actul de predare-primire", „16:16", „în ce an a fost impeachmentul lui Clinton?", „X sigur e Vărsător”, „cum e байдарка în română?”. Și adaugă: „Uneori, o amintire, eveniment sau frază care m-a marcat recent întrerupe șirul de gânduri lipsite de logică, ca o reclamă obositoare, la care nu poți da skip.”

Gândurile Alionei Cuciuc, 42 de ani, juristă, mamă a două fete adolescente, s-au concetrat într-un punct, cel al descoperirii prorpiei esențe. „În fiecare zi mă întreb dacă mă mint sau nu când aleg sa fac ceva, când aleg să nu fac, când îl petrec pe partenerul meu - mi-e frică să recunosc că în sfârșit stau cu mine și mă bucur de acest timp doar pentru mine; dar poate mă mint? Mă macină asta, pentru că nu știu dacă sunt eu când aleg să fac ceva, sau sunt cineva pe care vor să-l vadă alții în mine. Vreau să fiu autentică, uneori cred că sunt, alteori nu. Mă tem că dacă mă mint cumva - trece viața pe alături și eu o pierd. Și-așa cred că ea trece pe alături și eu printre toate obligațiile nu reușesc să o trăiesc cum îmi place. Gândul care mă bântuie în fiecare zi (în sfârșit am ajuns la el, ca insight-ul de la terapie) - aștept să crească fetele, să plece în viața lor și abia atunci am să trăiesc. Și dintr-o parte - alții spun - că am o viață plină și interesantă. O am, dar oare e alegerea mea, poate eu sunt alta - dar când să aflu, că nu am timp; când pleacă fetele…”

Anastasia Danilova, 40 de ani, activistă LGBT, recunoaște că petrece mult timp, gândindu-se la lucrurile de zi cu zi: „Aceste gânduri există în mod constant în fundal: de exemplu, că trebuie să spăl vasele, sau să fac curat în casă, sau ce alimente să cumpăr și ce să gătesc pentru cină”. Dar, are și gânduri „mai interesante”: „Mă gândesc cel puțin o dată pe zi la psihoterapia mea sau la psihoterapia partenerei mele. De câteva ori pe săptămână mă gândesc la rădăcinile mele și la strămoșii mei direcți sau la strămoși într-un sens global: cum au supraviețuit strămoșii noștri, ce a fost important pentru ei și cum aceasta a stat la baza oamenilor moderni. De foarte multe ori mă gândesc la modul în care este structurat vreun obiect pe care îl văd, ar putea fi vorba despre cum e făcută această carte sau despre ce mecanism este în interiorul unui obiect și cum funcționează, sau pur și simplu despre compoziția substanței.” Off the record, Anastasia mi-a mărturisit că se gândește la Imperiul Roman o dată pe săptămână. 

Dacă i-am întreba pe oameni mai des la ce se gândesc, am deveni mai toleranți și am avea mai puține așteptări nefondate. Am vedea că suntem asemănători în preocupările noastre, fragili pe de o parte și tenace, pe de altă parte; vulnerabili, curioși, obosiți, dezamăgiți, entuziasmați, abătuți și tot ce poate fi un om de-a lungul unei oarecare zile. Și aici nu există nicio diferență între bărbați și femei. Eu mă gândesc la Imperiul Roman o dată la câteva săptămâni.

Dezghiocăm evenimente și fenomene, punem întrebări, unele incomode, altele dureroase, chestionăm tradițiile și nu credem pe cuvânt. Gândirea critică este pâinea noastră. Ajută-ne să o aducem pe mesele cât mai multor oameni, investește în AGORA ca să avem combustibil pentru cuptorul ideilor care să schimbe țara în care trăim. Devino membru: https://agora.md/membership.

Reacții la acest articol
Spațiu rezervat vizitatorilor Agora.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.