Sportiva a ajuns în centrul unui scandal în urma luptei cu italianca Angela Carini, care a durat doar 46 de secunde. Atunci, online-ul, și nu doar cel moldovenesc, a explodat cu mesaje de bullying și ură împotriva lui Imane, în care opinia publică a văzut o femeie trans, respectiv, „natural” cu mult mai puternică decât adversara ei, care „nu a simțit niciodată un pumn ca acesta”, citat preluat de toată presa internațională, care a dat tonul la tot ce a urmat.
Până mass-media s-a dezmeticit și a început să publice informații despre faptul că Imane nu este o femeie trans, că este femeie de la naștere, toată viața a fost femeie, s-a identificat ca femeie, răul a fost făcut.
Acest scandal, care s-a extins hăt departe de ringul de box și contextul olimpic, a atins câteva grupuri de oameni, dar și niște părți din fiecare din noi, mai ales, cele care răspund de cunoștințele pe care le deținem, despre diversitatea umană și gradul nostru de acceptare a diferențelor.
L-am întrebat pe Leo Zbancă, activist trans, trainer pe subiecte de orientare sexuală și identitate de gen, ce a arătat cazul Imane Khelif despre noi și ce să facem mai departe cu informația asta.
Situația cu Imane Khelif evidențiază ignoranța și lipsa de educație în privința diversității sexualității umane. În afara variantelor cromozomiale XX și XY, există multe alte variante precum XXY, XYY și XO, deși acestea sunt mai rare. Faptul că această informație este ignorată și suntem educați din clasa a 6-a că există doar două variante de sex biologic dăunează grav persoanelor intersex, care reprezintă aproximativ 1,7% din populație. Ar trebui să ne punem urgent întrebarea: persoanele intersex trebuie să se schimbe, ca să corespundă închipuirilor noastre de feminin și masculin sau a venit timpul să ne revizuim ideile despre spectrul de sex biologic și gen?
Autor: Leo Zbancă
Această controversă, în centrul căreia s-a găsit o femeie, care nu corespunde anumitor norme a unui anumit grup de persoane, a alimentat bullyingul și ura față de persoanele trans. Altceva ce arătat este cât de mult ignorăm existența și experiența persoanelor intersex. Femeilor, însă, le-a arătat din nou că standardele și așteptările față de fizicul și viața lor sunt tot atât de actuale ca în toate secolele de până acum. Persoane cunoscute în Moldova și respectate în domeniile lor au făcut declarații de ură, și-au demonstrat cunoștințele limitate, iar unele au lăsat comentarii absurde și, în același timp, dăunătoare - s-a ajuns până a i se imputa sportivei picioarele neepilate care se observă pe o fotografie găsită pe Internet, semn sigur că... nu se identifică femeie.
Citește și editorialul: EDITORIAL | Prin ce sunt deja remarcabile Jocurile Olimpice de la Paris
Imane Khelif a ținut lovitura. Un stoicism absolut simbolic pentru boxera care și-a făcut drum, cu pumni și rezistență la lovituri, dintr-un sat pierdut în întinderile algeriene pe vârful Olimpului.
„În ceea ce privește dacă mă calific sau nu, dacă sunt femeie sau nu, am făcut multe declarații în presă”, a spus Imane Khelif după victoria ei. „Sunt pe deplin calificată să particip la această competiție. Sunt o femeie ca orice altă femeie. M-am născut femeie, am trăit femeie, am concurat ca femeie, nu există nicio îndoială. [Detractorii] sunt dușmani ai succesului, așa îi numesc eu. Și asta îi dă succesului meu un gust deosebit din cauza acestor atacuri.”
Am întrebat-o și pe Alina Cebotari, activistă pentru drepturile femeilor, directoarea ONG-ului „Femei pentru Femei”, ce spune despre societatea noastră felul în care am reacțioat pe Social Media în cazul Imane Khelif vs Angela Carini.
Trăim într-o societate misogină și homofobă în care suntem educați/te după niște categorii rigide, cu cât mai simple cu atât mai bine pentru a manipula oamenii. Stereotipurile și ura față de grupurile marginalizate stau la baza educației noastre. Aceste stereotipuri si prejudecăți se multiplică atunci când este vorba despre femei și comunitatea LGBTQI+. Ne este mai ușor să vedem lucrurile alb negru și să judecăm fără să ne oprim un pic pentru a analiza, ne oprim la emoții de cele mai multe ori. Iar judecata ne poate crea falsa percepție că suntem mai buni decât alți oameni și că merităm mai mult, ceea ce naște ură față de oamenii pe care îi considerăm „greșiți” sau diferiți. Ura și prejudecățile, la rândul lor, cred, că ne ajută să umplem niște goluri interioare, neîncrederea în noi și în oamenii din jur, pentru că este mult mai greu să umplem acele goluri altfel, investind în noi și muncind. De acest „secret” se folosește și presa sau politicenii/ele, atunci când vor să obțină vizualizări, voturi sau clickuri rapid la emoții, iar oamenii cad foarte ușor în aceste capcane.
Autor: Alina Cebotari
Jocurile Olimpice de la Paris au fost, cu adevărat, revelatoare. Am văzut cât de frumos am putut să ne susținem sportivii și de câtă iubire suntem în stare pentru marea campioană, Anastasia Nichita. Și, în același timp, am văzut cât de ușor ne transformăm în cei care nu cunosc, dar judecă și, cel mai grav, urăsc. Imane Khelif ne-a oferit o lecție formidabilă. De n-am uita-o.
Citește și editorialul: EDITORIAL | Jocurile Reflecției. Despre cum Jocurile Olimpice de la Paris ne instigă la întrebări
Dezghiocăm evenimente și fenomene, punem întrebări, unele incomode, altele dureroase, chestionăm tradițiile și nu credem pe cuvânt. Gândirea critică este pâinea noastră. Ajută-ne să o aducem pe mesele cât mai multor oameni, investește în AGORA ca să avem combustibil pentru cuptorul ideilor care să schimbe țara în care trăim. Devino membru: https://agora.md/membership.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.