Întâi de toate, trebuie să știm că Republica este o formă de guvernământ în care reprezentanții aleși de către cetățeni exercită puterea în stat pentru o perioadă determinată de timp. Această formă de guvernământ își are originile în antichitatea greco-romană. În epoca modernă, republica era o formă de guvernământ opusă monarhiei. Actualmente există trei tipuri de republici: parlamentară, semiprezidențială (mixtă), prezidențială.

Republica parlamentară este un stat unde echilibrul puterii de stat înclină în favoarea parlamentului. În așa republici președintele este ales de parlament în marea majoritate a cazurilor. Astfel, puterea executivă este concentrată în mâinile prim-ministrului, iar guvernul este format de parlament și poartă răspundere în fața parlamentului. În așa tip de republică, președintele este un mediator între diferite ramuri al puterii de stat, iar funcția lui este mai degrabă onorifică. 

Republica semiprezidențială este o formă de guvernare în care guvernul și președintele formează împreună puterea executivă. Președintele este ales de către popor și are funcții mai mult decât onorifice. De obicei, în așa tip de republică guvernul este format de președinte, dar responsabil în fața parlamentului, care îl poate demite în baza unui vot de neîncredere. Președintele la fel poate dizolva parlamentul în anumite cazuri.

Republica prezidențială este o formă de guvernare în care puterea executivă este concentrată în mâinile președintelui. De obicei, în republicile prezidențiale președintele este ales de întreg poporul și conduce guvernul, iar funcția de prim-ministru nu este prevăzută. Unele cazuri există și funcția de prim-ministru, dar guvernul oricum poartă răspundere în fața președintelui.

Actualmente, Republica Moldova este un stat parlamentar, în care președintele este ales de întreg poporul.

La 20 octombrie 2024, poporul Republicii Moldova își alege președintele pentru următorii patru ani. În campania electorală sunt înscriși 11 candidați, iar promisiunile acestora sunt dintre cele mai diverse. Unele sunt raportate la funcția și atribuțiile președintelui, altele mai puțin. 

Unii candidați au promis pensii mai mari, alocații pentru toții copiii și indemnizații pentru minori, dezvoltarea satelor, redeschiderea unor universități, program ipotecar de stat cu 1% dobândă anuală. 

În politica externă și apărare promisiunile variază de la consolidarea forțelor unioniste și proeuropene, colaborarea cu NATO și dotarea Armatei Naționale, până la recunoașterea la nivelul ONU a statutului de neutralitate a Republicii Moldova, în dependență de preferințele politice ale candidaților. Dar să vedem ce scrie în Constituție.

Conform Constituției Republicii Moldova, președintele este șeful statului reprezintă statul și este garantul suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării. Printre principalele atribuții a președintelui Republicii Moldova se numără promulgarea legilor, convocarea și dizolvarea parlamentului în cazurile prevăzute de Constituție. Totodată, președintele Republicii Moldova are dreptul la inițiativă legislativă și poate adresa mesaje parlamentului cu privire la principalele probleme ale națiunii. Președintele poate trimite legile spre reexaminare parlamentului doar o singură dată.

Atribuțiile executive al Președintelui sunt limitate, puterea executivă fiind concentrată în guvern. 

Cu toate acestea, președintele este cel care desemnează candidatul la funcția de prim-ministru, după consultările cu fracțiunile parlamentare, și numește cabinetul de miniștri în baza votului de încredere acordat de Parlament. președintele îi poate numi și revoca din funcție pe unii membri ai guvernului doar la propunerea prim-ministrului. Observăm că președintele nu are prea multe instrumente pentru a influența activitatea guvernului. Totuși președintele poate suspenda actele Guvernului, ce contravin legislației, până la adoptarea hotărârii definitive a Curții Constituționale. Totodată, președintele poate iniția referendumuri prin care poporul își exprimă opinia în raport cu problemele de interes național.

Președintele Republicii Moldova are atribuții mai extinse în politica externă:

• reprezintă Republica Moldova, poartă tratative, încheie tratate internaționale în numele Republicii Moldova;
• la propunerea Guvernului, acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai Republicii Moldova și aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;
• primește scrisorile de acreditare și de rechemare ale reprezentanților diplomatici ai altor state în Republica Moldova.

De asemenea, președintele este comandantul suprem al Forțelor Armate, poate declara mobilizare generală sau parțială, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului. Președintele numește în funcție Șeful Marelui Stat Major al Armatei Naționale și propune pentru numire parlamentului candidatul la funcția de șef al Serviciului de Informații și Securitate. Pe lângă acestea, președintele prezidează Consiliul Suprem de Securitate.

Președintele are atribuții onorifice importante: conferă decorații și titluri de onoare, acordă grade militare supreme și acordă ranguri diplomatice.

Țara noastră a fost republică prezidențială pe parcursul primilor ani din mandatul președintelui Mircea Snegur, din 1990 și până la adoptarea Constituției din 1994. Acest fenomen se datorează atât personalității lui Mircea Snegur, cât și faptului că Republica Moldova se afla într-o fază de tranziție legislativă, procesul de elaborare a noilor legi fiind în desfășurare.

E de menționat faptul că până la adoptarea Constituției din 1994, țara era guvernată în conformitate cu Constituția RSSM din 1978, într-o versiune trunchiată și modificată.

În situația în care țara se afla în perioada de tranziție, de creare a propriului cadru legislativ și a instituțiilor democratice, era firesc ca aparatul administrativ să preia un stil de guvernare mai centralizat, deja cunoscut funcționarilor cu formare și experiență sovietică. Așadar, președintele Snegur avea împuterniciri mai mari decât toți succesorii săi. 

Președintele deseori utiliza decretele pentru soluționarea problemelor politice și administrative. Prin urmare, o mare parte dintre instituțiile noului stat (de exemplu Armata Națională și Ministerul Securității Naționale) au fost fondate prin decret prezidențial.

Lucrurile s-au schimbat odată cu adoptarea Constituției Republicii Moldova la 29 iulie 1994. Din acest moment, Republica Moldova devine un stat semiprezidențial (republică mixtă). 

Conform constituției din 1994, președintele în continuare era ales de popor, dar nu mai avea atribuții atât de extinse. Președintele desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru după consultarea majorității parlamentare și numea guvernul în baza votului de încredere acordat de Parlament. Guvernul era responsabil în fața Parlamentului, iar președintele nu avea prea multe instrumente pentru a influența executivul. Totuși, președintele putea lua parte la ședințele guvernului.

E de menționat faptul că președintele prezida ședințele guvernului la care participa. Președintele promulga legile votate de Parlament și, în caz că avea obiecții, putea să-i întoarcă Parlamentului legea spre reexaminare o singură dată. 

Sfârșitul anilor '90 în Republica Moldova a fost marcat de multiple probleme socio-economice și crize politice, iar președintele nu se bucura de un parlament loial. Astfel, președintele Lucinschi deseori încerca să inoculeze ideea trecerii la forma prezidențială de guvernare, unde președintele va avea cu mult mai multe pârghii pentru a influența situația din țară. 

În încercarea de a mări ponderea instituției prezidențiale în sistemul de guvernare, președintele Petru Lucinschi a inițiat un referendum consultativ în care cetățenii au fost întrebați dacă sunt în favoarea modificării Constituției cu scopul de a instala un sistem prezidențial în Republica Moldova, în care președintele republicii va fi responsabil pentru formarea și conducerea guvernului, precum și pentru rezultatele de guvernare a țării.

64% din alegători au răspuns cu DA la întrebarea pusă de președintele Lucinschi. Cu toate acestea, referendumul era unul consultativ și nu a produs efecte juridice, darămite chiar a dus la un rezultat invers: Parlamentul a reacționat cu introducerea unor amendamente prin care a fost instituită alegerea președintelui de către parlament și trecerea la republica parlamentară. În rezultat, puterea și autoritatea președintelui s-au diminuat. 

Trebuie să menționăm că autoritatea instituției prezidențiale depinde semnificativ de figura președintelui. Primul președinte al Republicii Moldova ales de parlament a fost Vladimir Voronin. Faptul că Voronin era și liderul partidului de guvernământ (PCRM), îi asigura o susținere parlamentară puternică și îi oferea mai multe mijloace pentru dirijarea actului de guvernare.

Republica Moldova nu este unica republică parlamentară. Sistemul de guvernare parlamentar funcționează în țările precum Germania, Italia, Austria, Cehia și Finlanda. În Cehia și Austria președintele este ales de popor, la fel ca în Republica Moldova.

Exemple de republici semiprezidențiale (mixte) sunt Ucraina, România, Franța etc. Sistemul de guvernare semiprezidențial este în mare parte inspirat de a Cincea Republică Franceză.

Cel mai grăitor exemplu de republică prezidențială este SUA, unde președintele este responsabil pentru formarea și conducerea guvernului. Sistemul prezidențial este răspândit în Asia Centrală și America Latină.

CONTEXT. Pe 20 octombrie curent, vor avea loc alegerile prezidențiale, odată cu referendumul republican constituțional. Au fost înregistrați următorii candidați: Alexandr Stoianoglo (PSRM), Maia Sandu (PAS), Renato Usatîi (Partidul Nostru), Vasile Tarlev (Partidul pentru Viitorul Moldovei), Irina Vlah (c. independentă), Ion Chicu (PDCM), Andrei Năstase (c. independent), Octavian Țîcu (Blocul Împreună), Victoria Furtună (c. independentă), Tudor Ulianovschi (c. independent) și Natalia Morari (c. independentă).

Acest articol este realizat cu sprijinul Asociației Promo-LEX, din sursele Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională. Opiniile exprimate mai sus îi aparțin autorului şi nu reflectă neapărat poziția Asociației Promo-LEX și USAID.