Epopeea bancomatului

Troleibuzul a staționat vizavi de Arcul de Triumf exact la ora 14:00. Din cele trei uși ale vehiculului era deschisă doar prima, cea de lângă șofer, deoarece conducătorul auto este singura persoană responsabilă de tur. Astfel, șoferul îndeplinește și „funcția" de vânzător de bilete.

Procurarea biletului, în cazul meu, nu s-a petrecut fără peripeții. Mult-promovata achitare electronică lipsește din singurul troleibuz turistic din Chișinău. Când l-am întrebat pe șofer în limba engleză, dacă pot achita cu cardul bancar, acesta mi-a răspuns în limba rusă, „Нет, только кэш” (n.r. - rus. „Nu, doar cash”).

Demonstrând că nu înțeleg ce spune, acesta mi-a întins biletul, indicându-mi prețul, spunând, cash, cash. Întrucât aveam la mine doar cardul bancar, l-am întrebat:„How much time you will stay here?" (n.r. - eng. „Cât timp veți sta aici?”). De această dată se pare că m-a înțeles, răspunzându-mi „2 or 3 minutes” (n.r. - eng. „2 sau 3 minute”).

Cel mai apropiat bancomat se află în interiorul unui restaurant amplasat la circa două minute distanță de Arcul de Triumf, unde staționa troleibuzul. Ori am avut noroc, ori șoferul m-a așteptat intenționat, dar am reușit în cinci minute să scot din bancomat 50 de lei și să procur un bilet, până troleibuzul să se pornească.

Prin Chișinău cu Francesco

Marea mi-a fost mirarea când am depistat că, în afară de mine, în troleibuz se afla un singur turist. Este vorba despre Francesco, un bărbat de 60 de ani, originar din Italia, care a vizitat pentru prima oară țara noastră. 

„Despre troleibuzul turistic am aflat la Centrul de informare turistic. Este o experiență utilă, pentru că reușesc să aflu informații detaliate despre monumentele și clădirile istorice din Chișinău", mi-a spus Francesco. 

„Autodeservirea” se pare că este cuvântul cheie după care se conduc organizatorii turului, angajații Regiei Transport Electric (RTEC). Pe bancheta din față a troleului se afla o boxă cu șase sticle de apă și mai multe pahare de unică folosință. Nu cea mai reușită metodă de a oferi turiștilor apă plată, or, dintr-o simplă necesitate, aceasta se transformă într-o adevărată aventură.

Pentru a bea un pahar cu apă, pasagerul trebuie mai întâi sa rupă pelicula de plastic care ține sticlele cuplate. Pasul doi - trebuie să scoată unul dintre paharele aflate în pachetul de plastic și să-și toarne apă.  Operațiune deloc ușoară, luând în considerare faptul că troleibuzul se află în mișcare mereu. 

Lucrul pe care-l nu-l intuiam, dar care m-a uimit plăcut sunt piesele care erau difuzate în troleibuz, între discursurile ghidului: Ion și Aldea Teodorovici - Pentru ea, Eugen Doga - Gingașa și tandra mea fiară, Nelly Ciobanu - Hora din Moldova și o piesă din folclorul național, pe care nici Shazam-ul nu a reușit să o identifice. 

Un element important pentru turiștii care au asupra lor mai multe gadgeturi sunt prizele USB, prin intermediul cărora cetățenii străini au posibilitatea să-și încarce device-urile. 

Vestea bună e că troleibuzul turistic e dotat cu aparat de aer condiționat, în timp ce vehiculele care transportă locuitorii capitalei adesea sunt lipsite de ele. 

Pe ruta troleibuzului turistic se relatează despre 24 de atracții turistice. Călătoria începe de la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” și se termină la Primăria Chișinău.

Alte atracții care pot fi văzute din geamul troleibuzului se numără Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Muzeele de Istorie și de Artă, locul de temelie a Chișinăului, Circul, Președinția, Guvernul, Parlamentul, Palatul Național, Teatrul Național de Operă și Balet etc. 

Din postura de turist acasă, nu am reușit să mă uit cu alți ochi la acestea, însă m-au impresionat informațiile noi pe care le-am aflat despre locurile atât de cunoscute din oraș. 

Conform itinerarului, punctul final a fost Centrul de informare turistică.  În cele din urmă, călătoria a durat o oră, finalizându-se la 15:05.

Nota autorului: După ce am fost „în pielea unui turist", pot spune că experiența a fost una utilă, însă promovarea acestui proiect e minimă, or, imaginea cu un singur turist în troleibuzul care dispune de 20 de locuri e grăitoare.