Încerc să înțeleg care este motivul indiferenței noastre față de problemele ecologice care au un impact nemijlocit și colosal asupra vieții fiecăruia din noi.
Citiți și EDITORIAL | 10 lecții ale anului 2021: Ecologia nu este doar problema țărilor bogate
E atât de simplu doar: secetă hidrologică este egal cu riscul de a rămâne fără apă în robinete. Dar acest pericol se pare că nu este suficient ca să ne revedem obiceiurile - nici cele ce țin de consumul casnic al apei, nici cele ce țin de consumul la scară mai largă, cum ar fi irigarea peluzelor din jurul instituțiilor publice sau parcurilor.
Indiferența populației, însă, e determinată de indiferența autorităților, care funcționează după modelul bine-cunoscut: batem alarma când ne rămân foarte puține de salvat. Or, despre seceta hidrologică vorbește doar mass-media, citând Serviciul Hidrometeorologic, și câțiva oameni pe rețelele de socializare, în rest - liniște.
Citiți și „EDITORIAL: Moldova și Criza de mediu: o relație complicată”
Moldova poate fi redenumită, pe bună dreptate, Republica Lipsei de Comunicare Moldova.
Vă imaginați cu cât ar crește confortul cotidianului nostru sau, cel puțin, ar ajunge aproape de zona decenței, dacă autoritățile ar pune preț pe comunicarea cu cetățenii?
Despre secetă și impactul ei asupra vieții în Moldova se vorbește nu de-o vară și nici de două veri. E un subiect la care revenim, practic, an de an, dar nici asta nu a motivat autoritățile să demareze o campanie de informare și sensibilizare.
Potrivit datelor proiectului Aqueduct de la World Resources Institute, Moldova, alături de Ucraina, are cel mai ridicat risc de secetă la nivel global. Pentru comparație - alte țări afectate, care prezintă un risc mediu spre mare de secetă, pot fi găsite în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia – printre care India și China.
Autor:
Și mai este ceva în această tristă poveste, pe lângă indiferența generală, - disonanța pe care o creează Codurile galbene și portocalii de secetă hidrologică. Disonanță - pentru că havuzurile continuă să fie pornite, continuă să fie irigată iarba de dragul frumosului, să fie spălat asfaltul, în timp ce cișmelele în oraș sunt o raritate, iar când ți-e sete de apă mergi și o cumperi la prețuri de Europă de Vest, înmulțind plasticul pe deasupra.
Verile trec și, odată cu ele, trec și lamentările noastre, ca în următoarea vară să irigăm din nou trotuarele și să împrospătăm asfaltul din fața casei, în timp ce jurnaliștii continuă să scrie despre Cod portocaliu de secetă hidrologică. Până când credeți că vom putea ignora această problemă?
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.