
EDITORIAL | „Până aici a fost” e acolo unde începe grija față de sănătatea mintală
Sănătatea mintală nu e doar o îmbinare de cuvinte la modă. Sănătatea mintală e ceea ce ne ține deasupra apei și ne face să dăm energic din mâini și picioare pentru a rămâne în viață, pentru a ajunge la mal sau pentru a înota mai departe.
・ Diana Guja
Azi vom citi și auzi de multe ori despre sănătatea mintală. Vor scrie organizațiile de profil, probabil unii demnitari, vor scrie oamenii pentru care aceste cuvinte au un sens cunoscut și chiar dureros, vor scrie cei care abia încep să înțeleagă care e legătura dintre sănătate și mintal, și rămân uimiți de descoperirile pe care le fac.
Vestea bună este că acum, când se pare că nu mai poate fi loc pentru nimic, tot spațiul nostru interior fiind ocupat de războiul din Ucraina, de deciziile lui Putin, de criza energetică din țară, de iarna care pare că ne va înghiți pe toți, sănătatea mintală nu are nevoie de loc în capetele noastre.
Ea are nevoie să încetăm să ne gândim la ea și să începem s-o trăim.
Sănătatea mintală se trăiește prin gesturi simple. Prin deconectarea de la știri non-stop, prin coborârea din transportul public cu câteva stații până la destinație pentru a da sufletului răgaz să observe viața din jur, prin îmbrățișarea celor dragi, prin deschidere la lucruri noi, la invitații, la oameni, la experiențe, prin a zice „nu” atunci când simți că trebuie să refuzi, dar inerția te împinge să spui „da”.
Sănătatea mintală nu începe neapărat cu ședințele de psihoterapie sau vizita la psihiatru, ea începe din clipa în care decizi că „până aici a fost”, mai departe am nevoie de altceva: de alte decizii, de altfel de viață, de alt aer. Ea începe atunci când ieși din izolare, chiar dacă efortul pe care trebuie să-l faci pentru asta pare suprauman. Ea începe când suni pe cineva și spui „Am nevoie de ajutor”, „Putem să ne întâlnim?”, „Pot să vin la tine?”, „Vino, te rog”.
Dar sănătatea mintală trece și prin cabinetele specialiștilor. Deși am crede că am depășit etapa când „psiholog”, „psihpterapeut” și „psihiatru” nu mai sunt cuvinte deschizătoare de bancuri sau luări peste picior în conversațiile care devin neconfortabile pentru noi, să știți că nu suntem încă acolo. Aruncăm în continuare nonșalant și chiar malefic cu „Du-te la psiholog!”, nu pentru că ne-ar păsa de bunăstarea emoțională a omului, ci pentru că ne enervează și am vrea să-l rănim.
Azi, de Ziua Mondială a Sănătății Mintale, vă doresc și îmi doresc să fac ceva pentru ea în loc să gândesc ce aș putea face.