Potrivit lor, următoarele recomandări ar contribui la independența justiției din Republica Moldova și la un act al justiției mai eficient și just:

• Organele de guvernare ale sistemului judecătoresc și orice instituție din Republica Moldova ar trebui, în limitele competenței, să facă tot posibilul pentru a încuraja, în mod activ și public, toți judecătorii să nu se teamă să-și îndeplinească atribuțiile profesionale în mod independent, în limitele statului de drept. Transparența, pluralismul și opinia liberă, respectuoasă și competentă, chiar dacă și critică, ar trebui să stea la baza sistemului judecătoresc din Republica Moldova;
• Componența CSM ar trebui modificată prin anularea calității de membru din oficiu a ministrului Justiției, a Procurorului General și a președintelui Curții Supreme de Justiție (CSJ). Numărul judecătorilor din judecătorii (instanțe de fond) ar trebui majorat pentru a asigura un nivel mai ridicat de reprezentativitate;
• Instituția numirii inițiale a judecătorilor pentru o perioadă de cinci ani trebuie să fie exclusă;
• Judecătorii CSJ trebuie să fie desemnați de către Președinte, similar altor judecători, și nu de către Parlament;
• Deciziile CSM privind numirea și promovarea judecătorilor trebuie să fie motivate și disponibile public, având la bază criterii obiective;
• Pentru a asigura transparența și responsabilitatea în activitatea CSM, ședințele acestuia trebuie să nu fie desfășurate, de regulă, cu ușile închise, iar hotărârile CSM trebuie să fie bine motivate în fiecare caz;
• CSM trebuie să încurajeze, dar nu să împiedice, judecătorii să participe la evenimentele externe, să vorbească liber despre provocările cu care se confruntă sistemul judecătoresc, să comenteze și să propună recomandări constructive pentru consolidarea independenței și eficienței acestuia;
• Asociația Judecătorilor trebuie să fie văzută nu ca un instrument corporatist, ci ca o entitate care acționează în mod deschis și consecvent pentru apărarea independenței tuturor judecătorilor. Un pluralism de opinii trebuie să fie asigurat în sistemul judecătoresc, inclusiv prin înființarea asociațiilor sau grupurilor suplimentare care să contribuie la dialogul privind fortificarea independenței și eficienței sistemului judecătoresc;
• Procedura de răspundere disciplinară nu ar trebui să fie legată de evaluare, deoarece ea ar trebui să se refere doar la abaterile disciplinare prevăzute de standardele internaționale;
• Componența de infracțiune prevăzută în articolul 307 al Codului Penal (pronunțarea unei sentințe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii) constituie un instrument periculos de presiune asupra judecătorilor în mâinile organelor procuraturii și ar trebui să fie exclusă;
• Ședințele în dosarele penale trebuie să fie publice, iar hotărârile adoptate să fie pronunțate public în mod clar. Examinarea cauzelor în ședințe închise, inclusiv și mai ales pentru cauzele penale de rezonanță, care prezintă interes public, este contrară standardelor internaționale privind transparența sistemului judecătoresc și echitatea procedurilor;
• Judecătorii de instrucție ar trebui să se bucure de independență deplină în practică;
• Prevederile Codului de procedură civilă care au exclus obligația judecătorilor de fond să motiveze hotărârile sale în cauze civile trebuie să fie excluse și autoritățile moldovenești trebuie să identifice alte soluții pentru reducerea volumului de muncă al judecătorilor.

Raportul „Promisiunea neîndeplinită privind un sistem judecătoresc independent în Moldova” a fost elaborat ca urmare a misiunii ICJ în Moldova, în noiembrie 2018. Acesta poate fi citit integral aici.

Citește și: „Judecătorii moldoveni trăiesc cu frica de puterea politică”. Un raport cu privire la independența justiției relevă că breasla nu crede în îmbunătățirea lucrurilor