Cerșetori sau Prestatori? Revizia și reidentificarea misiunii sectorului nonprofit

Cerșetori sau Prestatori? Revizia și reidentificarea misiunii sectorului nonprofit
foto simbol

Urmărind variația indicatorilor barometrului opiniei publice vis-a-vis de încrederea populației în organizațiile societății civile (OSC-uri) înțelegem că fie oamenii nu știu ce înseamnă ONG și nu înțeleg care este funcția lor, fie ei pur și simplu nu cred că aceste organizații activează în beneficiul public. Ultimul barometru, din octombrie 2020, a arătat că doar 2% dintre respondenți au încredere deplină în organizațiile non-guvernamentale și altele 21% au o oarecare încredere. Tot aici aflăm că peste 45% din respondenți declară că nu au deloc sau nu au parțial încredere în ONG-uri. 

Chiar dacă cota încrederii este într-o lentă creștere în comparație cu anii precedenți, rata totală rămâne extrem de mică. Investigând motivele dubiilor populației în NGO-uri deducem că motivele se ascund într-un cumul de factori precum rata joasă de implicare a OSC-urilor în viața publică, nivelul jos de comunicare dintre OSC-uri și cetățeni, lipsa mecanismelor viabile de reprezentare a intereselor sociale, impotența OSC-urilor de a livra servicii necesare și prezența slabă a OSC-urilor în media. Iar cel mai important factor care condiționează neîncrederea populației și a multor politicieni este relația de dependență financiară pe care o au OSC-urile față de fondurile străine. Această dependență este văzută de către o parte din cetățeni drept o formă de subordonare, „vindere” sau „închinare” a OSC-urilor în fața actorilor străini. Chiar dacă aceste acuzații par pe alocuri populiste și pot uneori fi atribuite surselor propagandistice, logica argumentului oricum rămâne parțial validă. ONG-urile nu sunt în stare să îndeplinească acel cumul de funcții și atribuții sociale, despre care vorbesc și care li se atribuie de către promotorii aprigi ai valorilor societății civile și ai democrației.

ONG-urile – pompe de bani

În Moldova ONG-urile au intrat în viața publică la începutul anilor 2000 în calitate de organizații surogat ale unei societăți civile în devenire, similar cazului majorității republicilor post-sovietice. Apariția ONG-urilor pe piață nu a fost produsul unor inițiative de jos în sus dar a fost mai degrabă rezultatul unei creșteri artificiale stimulate de agenda actorilor străini. Întrucât donatorii distribuiau resurse exclusiv pentru structuri instituționalizate acest fapt a stimulat înregistrarea rapidă a sute de organizații care au apărut ca ciupercile în goană de fonduri disponibile. Drept rezultat, aproximativ 4/5 din OSC-urile înregistrate deveneau nefuncționale în scurt timp după lansare. Lipsa unei viziuni de dezvoltare și a unei misiuni făcea ca majoritatea organizațiilor să piară odată ce consumau primele granturi primite. Nefiind în stare să genereze resurse noi, acestea continuau să figureze doar în listele de înregistrare ale Ministerului Justiției (mai nou ASP) fără a realiza vreo activitate utilă. În prezent din cele 13.500 de organizații necomerciale înregistrate, doar puțin peste 3.000 sunt funcționale. Așadar, realitatea sectorului civil din Republica Moldova din ultimele două decenii poate fi comparată cu romanul lui Gogol Suflete Moarte. Guvernul raporta mii de ONG-uri înregistrate, în realitate însă funcționau doar câteva sute de organizații mici care se activau Ad-Hoc doar pentru a consuma noua porție de fonduri contractate de la fundații.

Evident că aceste câteva sute de organizații nu puteau pe de-o parte ține piept abundenței de probleme cu care se confruntă societatea iar pe de alta nu puteau construi o imagine pozitivă sectorului asociativ. Îmbunătățirea imaginii sectorului ONG-ist cerea și cere în continuare transformarea urgentă a OSC-urilor din organizații pompe de bani din fundații în organizații care funcționează în baza veniturilor proprii. OSC-urile trebuie să tranziteze de la funcția de servitori ai fundațiilor străine în servitori ai societății civile, autorității publice și a instituțiilor politice locale. Pentru realizarea acestei metamorfoze calitative este nevoie ca actorii societății civile, anumiți lideri politici și în special liderii sectorului asociativ să înțeleagă multitudinea de funcții și responsabilitatea pe care o are sectorul asociativ.

În continuare vom discuta, prin prisma anumitor paradigme de gândire, care sunt funcțiile endemice ale organizațiilor sectorului asociativ; care sunt serviciile oferite de aceste organizații în statele democratice; și care sunt modelele de asigurare a sustenabilității economice a OSC-urilor, ca acestea să nu mai depindă de agenda externă dar să devină promotori ai agendei proprii care derivă din problemele locale.

Statul are obligații limitate

Necesitățile unei societăți moderne sunt îndeplinite de trei tipuri de instituții și fiecare din ele suplinește o anumită funcție. În prima categorie intră instituțiile care creează rețeaua structurii politice a statului. În engleză această categorie de instituții apare sub titlu de „the government” iar în lexiconul nostru se prezintă cel mai des folosind etimonul de putere politică. Ambele termene înglobează toate instituțiile statului și întreg setul de actori care se implică în realizarea procesului de guvernare politică, adică participă la procesul de distribuire a bunului public.

În funcțiile principale ale acestor instituții intră asigurarea regimului de funcționare a sistemului politic, economic și social, care cuprinde crearea, menținerea și dezvoltarea cadrului legislativ ce definește și asigură regulile de joc pentru fiecare actor din societate. A doua funcție realizată de puterea politică este asigurarea securității colective externe și interne. Cu aceste două funcții datoriile statului față de cetățean iau sfârșit. Statul pe rolul său de instituție politică nu este obligat să ofere sau să asigure alte servicii precum sănătate, educație, hrană, protecție personală, asistență socială și multe altele (pe care mulți le consideră drept datorii ale statului), acestea  trebuie să fie preluate de alte instituții despre care vom vorbi mai jos. Ținem doar să introducem o mică clarificare că adesea confuzia despre obligațiile statului față de cetățean este greșit produsă de proiecția falsă a imaginii unui stat înzestrat cu obligații sociale sporite cum ar fi cazul implicării statului sovietic în viața publică și mai nou rolul statuuil bunăstării sociale - welfare state în care statul asigură un pachet extins de servicii. Aceste funcții ale statului sunt însă niște adaosuri tuninguri la obligațiile de bază ale statului față de cetățean.

Businessul face bani nu filantropie

Al doilea tip de instituții care deservesc necesitățile societății moderne sunt instituțiile de business. Funcția businessului constă în suplinirea necesităților umane cu bunuri și servicii. Spre deosebire însă de alte tipuri de instituții existente, businessul activează exclusiv în scopul generării profitului. Businessul nu are nici misiunea și nici angajamentul de a suplini întreg golul de bunuri și servicii necesare activității umane dacă prestarea acestor servicii nu generează profit. Prin urmare, o bună parte din necesitățile individuale și colective ale oamenilor rămân ne suplinite. În această categorie intră: îngrijirea persoanelor cu deficiențe, oferirea serviciilor de educație și sănătate, dezvoltarea științei, realizarea necesităților culturale, sportive, artistice, realizarea diverselor interese de hobby, de promovare a relațiilor sociale și realizarea unui întreg set de alte servicii activitatea cărora nu are drept scop generarea profitului.

Chiar dacă o parte din aceste servicii intra în vizorul obligațiilor statului, și trebuie asigurate de către instituțiile publice, statul le va realiza exclusiv în limitele obligațiilor sale de asigurare a regimului de funcționare a sistemului politic, economic și social și de asigurare a securității colective externe și interne (explicat mai sus).

Un exemplu elocvent este educația. În cazul businessului: agentul economic va presta servicii de educație doar în limitele profitabilității. Dacă consumatorul nu este gata să achite costurile integrale + marja de profit, businessul se auto-exclude din prestarea acestui serviciu. Următorul rămâne statul. Funcția statului este însă limitată la obligația de asigurarea regimului de funcționare a sistemului politic, economic și social și asigurarea securității colective externe și interne (vezi mai sus). Așadar, în cazul educației, statul va seta un sistem prin care își va pregăti nemijlocit cadrele necesare pentru procesul de administrare politică a instituțiilor de stat precum și va oferi educație minimală pentru ca membrii societății „să nu-și taie gâturile între ei”, adică va asigura securitatea internă. Restul din pachetul de educație care implică crearea specializărilor noi, suplinirea necesităților pieței muncii, educarea cadrelor calificate, stimularea spiritului de inovație și multe altele vor fi transferate și puse pe seama altor tipuri de instituții. Aceeași structură logică funcționează și în celelalte domenii precum medicina, știința, sportul, arta și altele. Toate funcțiile nerealizate de către stat și business sunt natural preluate și realizate de către sectorul nonprofit.

Nonprofitul compensează lipsurile

Al treilea tip de instituții care deservesc necesitățile unei societăți moderne sunt instituțiile sectorului nonprofit. Nonprofitul îndeplinește mai multe funcții esențiale de natură economică socială și politică.

Funcția socio-economică a nonprofitului constă în compensarea golului de bunuri și servicii care nu sunt livrate societății de către stat și business. Precum am indicat mai sus, statul și businessul luate împreună nu pot asigura întreg cumulul de necesități umane. O parte din necesități rămân neacoperite. Aceste necesități sociale și economice sunt realizate de instituțiile nonprofit într-un regim de sustenabilitate economică. Activitatea lor nu prevede nici generarea de profituri și nici realizarea agendei politice a statului. De aici și derivă terminologia de organizații necomerciale, nonprofit, grupuri de interes sau organizații de utilitate publică - terminologii atribuite tuturor instituțiilor de acest tip. Numărul și funcțiile specifice ale organizațiilor sectorului nonprofit precum și forma de interacțiune a acestora cu statul și businessul variază de la caz la caz în funcție de nivelul de implicare sau neimplicare a statului (the government) și a businessului în procesul de livrarea a serviciilor și în modul de interacțiune cu societatea.

O funcție mai specifică prestată de OSC-uri este funcția de incubatoare de inovații. Chiar dacă multe din centrele de cercetare care operează din fonduri publice sau private sunt antrenate în activități de inovare, majoritatea lucrează pe proiecte targhetate. Astfel, în umbră rămân multiple subiecte de interes public. Aceste domenii sunt preluate și dezvoltate natural de către sectorul nonprofit.

Tabloul lui Dorian Gray în acțiune. Funcțiile politice ale nonprofitului

A doua funcție a nonprofitului este de format politic și constă în monitorizarea proceselor politice. Atribuțiile organizațiilor nonprofit constau în a deveni ochiul de veghe sau spus în termeni romanistici – de a juca rolul tabloului lui Dorian Gray. Aceasta înseamnă că OSCurile joacă rolul de actori activi ai procesul de monitorizarea a modului de exercitare a mandatului public delegat elitelor politice și trebuie să intervină în calitate de critici ai deciziilor politice asumate de către aceste elite. În exercițiul său, organizațiile vin să arate publicului imaginea demascată a politicului similar interpretării artistice a lui Sir Oscar Wilde. Întrucât funcțiile acestor organizații sunt mai mult de natură civică și politică ele apar cel mai des în literatură sub termenii generici de organizații neguvernamentale (ONG-uri), organizații ale societății civile (OSC-uri), asociații obștești (AO) sau grupe de interes. Aceste termene atribuite organizațiilor denotă că ele joacă un rol de conexiune dintre societate (oameni) și stat (structurile politice). Din punct de vedere economic însă aceste organizații la fel intră în categoria de organizații nonprofit sau cum este stipulat în legislația moldovenească drept organizații necomerciale.

După ce am definit limitele și atribuțiile diferitor tipuri de instituții, vom trece la prezentarea argumentelor economice ale sectorului nonprofit. Aceste argumente sunt dezvoltate în contextul mai multor teorii care încearcă să explice funcționalitatea și limitele sectorului în contextul instituțiilor sociale. 

Teoriile economice ale sectorului nonprofit

Precum am indicat mai sus, funcțiile nonprofitului și modul de implicare a acestor organizații în procesul de deservire a societății variază de la un stat la altul. În literatura de specialitate există mai multe teorii care definesc formatul implicării sectorului asociativ pe rol de partener al statului și al businessului. Argumentele teoretice prezentate mai jos vor prezenta câteva din argumentele teoretice de bază despre cum apare nonprofitul de ce nonprofitul joacă anumite funcții și care sunt modurile de interacțiune dintre nonprofit și restul instituțiilor sociale. După prezentarea premiselor teoretice vom analiza prin prisma câtorva exemple cum aceste teorii pot fi aplicate în practică.

Prima teorie cu care vom începe secția este teoria eșecului statului. Ea prezintă sectorul nonprofit drept complementar al serviciilor oferite de sectorul public în procesul de asigurare a societății cu bunuri și servicii. Una din premisele teoriei constau în argumentul că societățile sunt construite din multiple grupe de beneficiari. Iar fiecare grupă în parte are necesități speciale. Diversitatea necesităților creează situația în care grupele nu pot ajunge la un consens care din necesități sunt mai importante și care sunt secundare. De aceea, statul având capacități limitate, nu poate customiza serviciile per grup individual. Prin urmare Guvernul satisface doar interesele mainstreamului majorității. Așadar, statul prestează un serviciu universal și uniform fără a-l customiza pe categorii și interese speciale. Guvernul nu are capacitatea să producă un serviciu personalizat pentru un grup distinct, la o scară mică. De aici și apare necesitatea existenței unor organizații intermediare care ar completa aceste goluri. În aceste condiții nonprofiturile intervin drept organizații publice compensatoare a serviciilor statului, care vin să ajute autoritatea centrală în activitatea sa pentru a penetra societatea cu servicii customizate.

Argumentul teoriei eșecului statului este perfect aplicabil cazului Moldovei. Observând calitatea serviciilor publice oferite de autorități în decursul anilor putem afirma cu certitudine că Guvernul nu dispune de capacitatea necesară pentru suplinirea lor. Niciuna din instituțiile sau întreprinderile de stat nu funcționează într-un regim care ar satisface așteptările populației. Prin urmare, societatea simte o necesitate clară de suplinire a golurilor de bunuri și servicii. În prezent, din păcate, sunt foarte puține OSC-uri care preiau rolul de partener al autorității publice. Aici nu ne vom opri la definirea cauzelor întrucât este un subiect de discuție separată dar remarcăm că sectorul dispune de spațiu imens pentru canalizarea activismului asociativ.

O altă premisă a teoriei eșecului statului afirmă că statul este o structură politică care se ghidează de interesele sociale de moment. Multe din serviciile publice elaborate sunt dictate de cicluri politice și sunt limitate în timp. În așa fel, interesele de lungă durată sunt ignorate în favoarea intereselor politice de moment. Societatea are însă nevoie de servicii publice previzibile și de asistență continuă. OSC-urile respectiv pot oferi soluții durabile pentru soluționarea problemelor și suplinirea preocupărilor de perspectivă.

Un exemplu elocvent în acest sens este domeniul educației. Schimbarea guvernelor a însemnat adesea în Moldova schimbarea viziunilor politice asupra educației în general și în special a viziunilor asupra științelor sociale. Fiecare al doilea minister al învățământului, mai nou Ministerul Educației Culturii și Cercetării, a intervenit în structura și componența curriculelor de studii preuniversitare și universitare. Din păcate, dezbaterile nu au vizat drept scop optimizarea, raționalizarea procesului sau racordarea subiectelor de studii la necesitățile timpului. Cele mai dese bătălii s-au dus în jurul subiectelor politice care țin de modul de predare a limbii, literaturii și a istoriei. Precum este indicat in premisa teoretică prezentată mai sus, activitatea instituțiilor statului este adesea determinată de agenda politică. Prin urmare, delegarea unor părți semnificative din serviciile publice unor instituții non-statale, adică OSC-uri, ar asigura continuitatea și calitatea serviciilor. Iar acestea ar deriva din interesele primare ale societății.

O altă premisă a teoriei eșecului statului constă în faptul că gradul de birocratizare și ierarhizare a statului îl limitează în capacitatea de menținere a dialogului cu societatea. Tot această cauză limitează participarea cetățenilor în procesul de luare a deciziilor. Argumentul teoretic este că comunicarea dintre părți poate fi îmbunătățit prin implicarea OSC-urilor în calitate de mediatori. OSC-urile în acest context intervin ca lubrifianți informaționali care agregă și distribuie informația în ambele direcții. Mai mult ca atât, fiind pe poziția sa de semialiați ai statului, ONG-urile pot mai ușor face addvocacy în favoarea diferitor cauze sociale.

Întrucât statalitatea Moldovei actuale este o continuitate a statalității Moldovei Sovietice populația continuă să proiecteze în memoria sa colectivă statul politic drept o instituție care este antagonistă societății. Respectiv orice canal de informare și comunicare menținut nu poate fi liber dacă este sub controlul statului. Nu contează cât de publică se declară televiziunea centrală - populația oricum va continua să o vadă drept servitor al statului. În condițiile crizei de încredere a societății în capacitatea statului de a asigura o mediere informațională imparțială, sectorul asociativ are spațiul de suplinire a golului. OSC-urile pot asigura funcția de mediere a fluxului informațional transferat de la un pol la altul. Întrucât OSC-urile nu activează sub controlul autorităților publice, ele vor fi ușor percepute de public drept validatori ai informației.

A doua teorie care definește funcțiile OSC-urilor în viața publică este teoria eșecului pieței. Conform teoriei, funcția nonprofitului constă în compensarea vacuumului de servicii lăsate de business. Aceste servicii sunt serviciile de uz public, care pot fi consumate doar colectiv precum accesul la aer curat, mediu, securitatea colectivă și altele. Premisa teoretică constă în argumentul că pentru business - profitul este factorul definitoriu care stabilește prețul. Prețul este decis fără a lua în calcul accesibilitatea serviciului pentru toate grupele sociale. Așadar, multe grupe sociale fără capacitate pot fi excluse din circuitul de consum. Statul însă nu intervine la suplinirea golului întrucât serviciul dat nu ține de funcțiile statului. Prin urmare OSC-urile sunt unicele instituții care pot interveni în calitate de compensatori de servicii care nu pot fi oferite de business.

Nu avem nevoie să mergem departe pentru a găsi un exemplu elocvent pentru explicarea acestei teorii în cazul Moldovei. Unul din serviciile de acest gen este poșta. Majoritatea comunelor din Moldova nu dispun nici de oficii poștale de stat și nici de servicii alternative oferite de business. Dacă în primul caz, lipsa oficiului poștal se datorează eșecului statului atunci în cel de-al doilea e condiționat de lipsa rentabilității economice. Prin urmare, serviciul poștal rămâne disponibil doar grupelor care își pot permite achitarea costurilor unor servicii pe principii de profitabilitate iar restul populației trebuie să se conformeze situației existente. Conform teoriei eșecului pieței funcțiile care nu sunt oferite de business pot fi preluate de către operatori nonprofit care ar realiza sarcina cerută fără a căuta surplus din activitatea prestată. Întrucât costurile de operare de tip nonprofit sunt mult mai joase, activitatea acestor operatori ar putea să devină sustenabilă economic. Drept effect, populația s-ar face cu un serviciu public îmbunătățit iar localitățile ar deveni mai bine conectate de centrele urbane. Din păcate însă multe din nonprofiturile din regiuni nu lucrează să dezvolte astfel de servicii care ar fi menținute pe contul sustenabilității economice, dar caută să le dezvolte pe contul donațiilor.

Eșecul contractului este o altă componentă de justificare a teoriei eșecului pieței. Argumentul teoretic constă în raționamentul că între ofertantul de bunuri și servicii și consumator există o problemă de asimetrie informațională. Natural, producătorul are mai multă informație despre cantitatea, calitatea și costul serviciului oferite consumatorului. Iar consumatorul știind că nu dispune de canale suficiente și timp de validare a informației este tentat să creadă că tranzacția poate fi neechitabilă. Această asimetrie informațională erodează încrederea dintre părți. De aceea, pentru a evita o potențială șmecherie din partea vânzătorului, consumatorii sunt predispuși să contracteze servicii din partea organizațiilor care nu sunt cointeresate să beneficieze material pe contul lor. Aceste instituții sunt organizațiile nonprofit. Mai mult ca atât, contractorii de bunuri și servicii sunt flatați de ideea că prin a cumpăra servicii de la nonprofituri ei participă la promovarea unei cauze sociale. 

Câteva exemple elocvente care explică teoria pe cazul Moldovei sunt domeniile de activitatea în care nu sunt prestabilite cotele de plată. În aceste cazuri prețurile de obicei sunt anunțate la finele serviciilor și pot varia atât în funcție de complicitatea lucrărilor, cât și în funcție de capacitatea de plată a clientului - care este determinată vizual de către prestatorii de servicii. Primul exemplu de acest tip sunt serviciile dentare. Întrucât o lucrare dentară presupune multiple operațiuni, clinicile private adesea includ lucrări suplimentare care nu sunt neapărat necesare. O situație similară este în cazul industriei de design grafic, editare video sau alte lucrări de acest tip care pot varia în grad de complicitate. Prin urmare, situația de asimetrie informațională căreia îi sunt expuși clienții îi condiționează pe mulți să opteze fie în favoarea unui sistem de recomandare fie în favoarea unui nonprofit. Ținând însă cont de faptul că nonprofiturile nici pe departe încă nu și-au desfășurat activitatea în măsură ca să intre pe segmentul medical sau de servicii de editare, aceste servicii rămân în continuare supuse unui risc de eșec contractual.   

Concluzia acestui articol este că populația din Moldova are un grad scăzut de încredere în instituțiile sectorului asociativ. Neîncrederea este condiționată în mare parte de falimentul brandului „ONG – actorul schimbării”. Fiind atrași de disponibilitatea fondurilor străine, majoritatea organizațiilor nu au căutat să suplinească golul de servicii cerute de comunități, dar au preferat să deservească agenda donatorilor. Îmbunătățirea imaginii sectorului necesită transformarea urgentă a OSC-urilor din organizații consumatoare de granturi în organizații compensatoare de servicii care nu pot fi asigurate de stat sau business. Pentru realizarea acestei metamorfoze calitative este nevoie ca OSC-urile să depășească logica financiară de care s-au condus acum 20 de ani și să preia responsabilitățile îndeplinite de sectorul nonprofit în statele cu democrații funcționale.

Dacă tot ai ajuns aici…

… vrem să-ți cerem o favoare. Sute de mii de oamenii intră pe AGORA, lună de lună, pentru informație de calitate. Noi credem că toți oamenii merită acces la informație corectă, verificată și explicată. Tocmai din această cauză vrem să păstrăm știrile și articolele pe care le facem accesibile pentru toată lumea.

La acest site de știri independent, arătăm zilnic acțiunile celor de la putere și tot ce se întâmplă în țară. Nu avem în spate oligarhi, jurnalismul pe care îl facem este liber de orice părtinire politică. Cu ajutorul tău vom continua să scoatem adevărul la suprafață și vom continua să dezvoltăm proiecte media noi care să inspire.

Suntem determinați să asigurăm un jurnalism care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțeleagă mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească atât pe timpuri de criză sau pandemie, cât și în afara ei. Munca noastră nu ar fi posibilă fără cititorii noștri, care ne susțin și ne încurajează.

Fiecare contribuție este valoroasă pentru activitatea redacției.
Ia-ți un Abonament și fii alături de AGORA. Durează doar 1 minut. Mulțumim.

Vezi și aceste știri
OPINIE | Cine plătește, comandă muzica: Despre societatea civilă independentă de finanțările din exterior

OPINIE | Cine plătește, comandă muzica: Despre societatea civilă independentă de finanțările din exterior

OPINIE | Ce este Nucleul Istoric și de ce este important pentru Chișinău?

OPINIE | Ce este Nucleul Istoric și de ce este important pentru Chișinău?

OPINIE | Cum să facem vaccinul contra COVID-19 mai acceptabil și mai accesibil?

OPINIE | Cum să facem vaccinul contra COVID-19 mai acceptabil și mai accesibil?

Advertoriale
Testarea pentru noua tulpină de COVID-19, accesibilă la Invitro DIAGNOSTICS

Testarea pentru noua tulpină de COVID-19, accesibilă la Invitro DIAGNOSTICS

Endava anunță achiziția Agenției digitale „Five”, cu sedii în SUA și Croația

Endava anunță achiziția Agenției digitale „Five”, cu sedii în SUA și Croația

Cum se plătește călătoria în transportul public folosind un terminal și alte întrebări la acest subiect

Cum se plătește călătoria în transportul public folosind un terminal și alte întrebări la acest subiect

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
EMISIUNI
  • Podcastul „Bilet în Parlament”: Există oare viață fără Guvern? Cu ce scenarii se jonglează în privința unui Executiv interimar și ce urmări pot fi pentru țară
    Podcastul „Bilet în Parlament”: Există oare viață fără Guvern? Cu ce scenarii se jonglează în privința unui Executiv interimar și ce urmări pot fi pentru țară
  • Oameni ca tine: Lucia Gavriliță, femeia care a transformat o dramă de familie într-o nouă șansă la o viață sănătoasă (VIDEO)
  • Podcastul „Bilet în Parlament”: Cinci momente din istoria R. Moldova când în loc de anticipate am avut „stabilitate” (AUDIO)
  • Irina Ghelbur - Cum e să conduci o instituție media, soluții pe timp de criză, membership, tentative de divorț, managementul oamenilor | Nota de Plată
  • Oameni ca tine: Igor și Victoria Hîncu au transformat jocul în afacere și au găsit magia ascunsă într-o bucată de lemn (VIDEO)
ȘTIRI DE PE EA.MD
  • Dezlegare la shopping și în weekend. Centrele comerciale au voie să activeze și în zilele...
  • Cum o descriu copiii pe mama și a cui mamă e cea mai bună? Dilema, rezolvată într-un...
Cele mai populare
  • 1
    „Olecuțâcă” a greșit. După ce s-a intitulat președintele R. Moldova, Dodon și-a șters vlogul de pe rețele (UPDATE)
  • 2
    Testele PCR negative la intrarea în R. Moldova nu mai sunt obligatorii. Măsura, abrogată înainte de a fi pusă în practică (DOC)
  • 3
    Aureliu Ciocoi, convocat repetat de Zinaida Greceanîi. Executivul declară că a găsit bani pentru un milion de doze de vaccin
  • 4
    S-a stins din viață un medic nefrolog, răpus de COVID-19
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.