De altfel, odată cu lansarea de către Uniunea Sovietică, în 1957 a primului obiect în spațiu - satelitul Sputnik, de rând cu trimiterea în cosmos, la 12 aprilie 1961 a primului om în spațiu, în persoana lui Iurii Gagarin, presiunea pe guvernul SUA creștea, inclusiv pentru faptul că dominarea spațiului însemna și supremația militară.
„Ne ducem pe Lună nu pentru că este ușor, ci pentru că este greu”
La 25 mai 1961, președintele american John F. Kennedy anunța, în cadrul unei sesiuni extraordinare a Congresului SUA, că națiunea americană trebuie să realizeze un obiectiv al acelui deceniu și anume, să trimită pe Lună și să aducă înapoi pe pământ, în condiții sigure, un om. Costurile erau uriașe, dar ambiția și carisma lui Kennedy i-a inspirat pe americani.
În 1966, după cinci ani de muncă asiduă, NASA a lansat prima misiune Apollo care nu avea oameni la bord, fiind una de testare a integrității modelului de rachetă care urma să fie lansat.
Tragedia din 27 ianuarie 1967 a amânat pentru un timp planurile de plecare spre lună, întrucât a scos la iveală o serie de probleme nedetectate până atunci și a provocat moartea a trei astronauți. În octombrie 1968 are loc și prima misiune umană - Apollo 7, care a intrat cu succes pe orbita pământului. Două luni mai târziu, Apollo 8 a dus primii trei astronauți în apropierea Lunii, iar în mai 1969, Apollo 10 a reușit să facă o rotație completă în jurul satelitului, având la bord un echipaj uman.
Cine erau Neil Armstrong, Buzz Aldrin și Michael Collins
Născuți ambii în 1930, astronauții Neil Armstrong și Buzz Aldrin au fost pasionați de mici de aparatele zburătoare. Traiectoriile lor în viață însă au fost diferite, unul devenind pilot al Air Force iar altul pilot în U.S Navy. Cu toate acestea, ambii vor ajunge să lupte în războiul din Coreea.
Edwin Eugene Aldrin Jr. s-a născut la 20 ianuarie 1930 în Montclair, New Jersey, tatăl său fiind colonel în forțele aeriene ale Statelor Unite. În anul 1951 a absolvit Academia Miltară West Point, al treilea dein clasă. A luptat pe frontul din Coreea, unde a fost decorat pentru curajul său.
A fost descoperit de NASA și recrutat în cadrul agenției, datorită tezei sale de doctorat, care se axa pe studierea modului de pilotare a unei rachete în apropierea orbitei planetei pământ. A primit porlecla de „Dr. Rendezvous” datorită specializării sale în astronautică iar în 1966 a zburat pentru prima dată în spațiu, destul cât să-și facă un selfie.
Primul selfie spațial al lui Buzz Aldrin - sursa: Business Insider
În Wapakoneta, Ohio pe 5 august 1930, s-a născut Neil Armstrong, la ferma bunicilor săi. La doar doi ani, tatăl său l-a dus la cursele aeriene din Cleveland, Ohio de unde a devenit obsedat de aparatele de zbor. La doar 16 ani a primit licența de pilot, chiar înaintea permisului de conducere. A studiat aeronautica la Universitatea Purdue pe baza unei burse oferite de U.S Navy și, la fel ca Buzz Aldrin, a luptat în războiul din Coreea, fiind implicat în 78 de operațiuni de luptă.
A devenit membru al Comitetului Național Consultativ pentru Aeronautică (precursorul NASA), unde a îndeplinit mai multe funcții, inclusiv pe cea de inginer și pilot, manevrând în acest sens peste 200 de tipuri de aeronave. A primit statutul de astronaut în anul 1962 iar patru ani mai târziu, era comandantul pilot al misiunii Gemini VII, care a livrat un vehicul pe naveta spațială Agena.
A treia persoană și membru al misiunii Apollo 11 este Michael Collins, un pilot care avea la activ peste 4.200 de ore de zbor, înainte de a veni la NASA. Acesta a fost pilot în misiunea Gemini X din 1966 și a devenit al treilea om care a pășit pe lună, deși în cadrul misiunii Apollo 11 a rămas în modulul lunar, pentru a asigura întoarcerea în siguranță a astronauților Aldrin și Armstrong.
Toți acești trei membri ai echipajului au fost selectați în mod aleatoriu și incluși într-un program de antrenamente și simulări intensive de circa șase luni, pregătindu-i pentru aselenizarea istorică.
Zborul care avea să-i ducă mai sus chiar decât aspirațiile lor, avea să aibă loc mai târziu.
„The Eagle has landed”
Cu cinci ore mai devreme, în dimineața zilei de luni, 20 iulie 1969, Armstrong anunță întreaga lume că va ieși din modul cu cinci ore mai devreme decât era prevăzut. Începea, în mod oficial, coborârea și primii pași pe lună. La București, Agerpres titra: „Stăpânul Terrei, omul cucerește o nouă planetă”.
La ora 4.18 pm (ora SUA), Armstrong a anunțat Centrul de comandă din Houston, că „vulturul a aterizat”, prin aceste cuvinte reușind să îndeplinească visul Președintelui Kennedy, anunțat în 1961.
Momentul în care Armstrong anunță că a aterizat - sursa: Scientific American
La ora 03:54, astronauții anunțau că sunt gata pentru a ieși iar la ora 04:40, Armstrong raporta că a deschis ușa și începe coborârea pe Lună. 16 minute mai târziu, Neil a pronunțat primele cuvinte în momentul în care a pus piciorul stâng pe satelitul Terrei: „E un pas mic pentru om, e un pas mare pentru omenire”.
„Am impresia că totul e cu mult mai ușor decât în timpul exercițiilor de simulare a gravității lunare. E foarte interesant. Suprafața este foarte pufoasă în general, dar există și locuri mai dure”, a spus Armstrong după ce a coborât cele nouă trepte, făcând primii pași.
Transmisiunea în direct devine mai dinamică, din moment ce Neil Armztrong își pune camera la piept iar colegul său, Buzz Aldrin coboară și el pe Lună. Peste 45 de minute, cei doi astronauți au fost salutați de președintele SUA, Richard Nixon care le-a declarat că „Această zi este cea mai glorioasă din viața noastră, mulțumită vouă cerul a devenit o parte a lumii noastre”, menționând mai târziu că a fost cel mai memorabil telefon dat din Casa Albă.
În cele din urmă, la ora 19:11, se anunță că misiunea a fost îndeplinită cu succes iar reflectorul laser pe care tocmai l-au instalat cei doi astronauți funcționează perfect.
„După 11 ore de odihnă, Armstrong și Aldrin vor decola pentru a se plasa pe orbita de întâlnire cu cabina de comandă în care sunt așteptați de Michael Collins”, scria Agerpres.
Cei trei au ajuns înapoi pe Pământ, patru zile mai târziu, aterizând în Oceanul Atlantic. după aterizare, toți astronauții au stat în carantină până la începutul lunii august.
După misiunea Apollo 11, SUA au mai lansat încă cinci misiuni de aselenizare și explorare a suprafeței lunare, ultimii astronauți, Eugene Cernan și Harrison Schmitt părăsind suprafața lunară pe 14 decembrie 1972, în cadrul misiunii Apollo 17.
Ultima prezență a omului pe Lună - sursa: Daily Express
De ce nu mai sunt trimiși oameni pe lună?
La aproape 49 de ani de la ultima plecare a unui om pe Lună, apare fireasca întrebare, de ce atunci s-a putut iar astăzi - nu.
Este important să menționăm că întregul program Apollo, care a realizat una dintre marile ambiții ale SUA, dar și ale întregii omeniri, a presupus un efort uriaș în ce privește resursele alocate. Mai bine de 400.000 de ingineri au fost antrenați și aproape 4.5% din bugetul federal anual erau alocate pentru a asigura funcționarea acestui proiect.
Astfel, odată cu realizarea misiunii de a trimite un om pe Lună și implicit a visului președintelui Kennedy, de rând cu senzația de deținere a supremației în domeniul militar și în cursa spațială, motivația pentru continuarea acestui program s-a pierdut. Cu alte cuvinte, presiunea la care era supus guvernul SUA în timpul în care URSS trimitea oameni în spațiu, dispăruse.
Pe lângă beneficiile acestei misiuni, nu au ezitat să apară și conspirațiile care, în mare parte, au ajuns să fie ușor combătute de experți. Cu toate acestea, mai sunt mulți dintre cei care cred că aselenizarea din 1969 a fost un spectacol regizat.
Viitorul explorării spațiale deschide noi perspective pentru țări precum China, dar mai ales pentru companiile private, printre care se numără și SpaceX, condus de Elon Musk care și-a asumat misiunea de a ajunge pe planeta Marte. În același timp, explorarea spațială devine și o nouă ramură a industriei turismului, mai multe companii începând să ofere curse de acest gen miliardarilor.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.