Calendarul Independenței. 2004 ne aduce NATO la graniță, primul recensământ al populației și ne închide școlile românești din Transnistria

NATO, la graniță cu Moldova

În 2004 are loc aderarea oficială a şapte noi state (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia şi Slovenia) la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Odată cu intrarea României, granița Alianţei Nord-Atlantice a fost fixată pe Prut, motiv pentru care Republica Moldova, considerată un focar de instabilitate şi de trafic de arme, a început a fi vizitată de oficiali de peste Ocean şi de reprezentanți ai NATO.

Se întâmpla în contextul în care respingerea Memorandumului Kozak, la finele anului 2003, a dus la răcirea relaţiilor cu Rusia şi, implicit, la apropierea de ţările occidentale.

La 25 iunie, a sosit la Chișinău secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld. El a făcut o escală în capitala țării noastre în drum spre reuniunea NATO care urma să aină loc la Istanbul. Donald Rumsfeld era, în acele momente, oficialul american de cel mai inalt rang care vizitase Republica Moldova. Întâlnirea ministrului Apărării al SUA cu președintele Vladimir Voronin s-a desfășurat cu uşile închise. Președinția a comunicat că în cadrul discuției au fost abordate teme ce ţin de reglementarea conflictului transnistrean, participarea contingentului moldovenesc la operațiunile din Irak şi cooperarea în cadrul Programului NATO „Parteneriat pentru pace”.

„NATO şi statele membre ale OSCE consideră că Rusia trebuie să-şi respecte angajamentele asumate la summitul de la Istanbul în 1999”, le-a spus Donald Rumsfeld jurnaliștilor moldoveni, „fără a se referi în mod explicit la posibilitatea unor presiuni asupra Rusiei din partea NATO”, scria „Jurnal de Chişinău”.

Sursa Foto: moldova.europalibera.org 25 iunie 2004, ministrul Apărării al SUA, Donald Rumsfeld (centru), la Chişinău

La sfârșitul lui 2003, Rusia a evacuat din depozitele de armament din Transnistria circa 20.000 de tone de muniţii din cele aproape 43.000 de tone estimate. După vizita lui Donald Rumsfeld, președintele Vladimir Voronin a participat la summitul NATO de la Istanbul, la care „Moscova a fost avertizată pentru a doua oară pentru că nu şi-a retras armamentul din Moldova şi Georgia”, transmite moldova.europalibera.org.

La 24 septembrie, secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a vizitat Republica Moldova şi a declarat că este nevoie de implicarea comunității internaționale pentru soluționarea cât mai rapidă a conflictului transnistrean. El a spus că Alianţa Nord-Atlantică va face tot posibilul ca Rusia să-şi evacueze trupele şi munițiile din Transnistria, a relatat ziarul guvernamental „Moldova Suverană”, citat de moldova.europalibera.org.

Verdictul CtEDO: Rusia a contribuit la crearea republicii separatiste

La 8 iulie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) şi-a pronunţat decizia pe marginea cazului „Ilaşcu şi alţii împotriva Republicii Moldova şi a Federaţiei Ruse”. În conformitate cu această decizie, Republica Moldova şi Federaţia Rusă se fac vinovate de încălcarea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la libertate şi de tratament inuman al celor patru persoane din „grupul Ilaşcu”.

Argumentele CtEDO s-au bazat pe faptul că „Guvernul Republicii Moldova, singurul legitim din punctul de vedere al dreptului internaţional, deşi nu exercită controlul asupra unei părţi a teritoriului său, şi anume asupra celui aflat sub controlul efectiv al Republici Moldoveneşti Nistrene (RMN), totuşi în virtutea articolului 1 al Convenţiei a avut obligaţia de a lua măsurile necesare care-i erau în putinţă, în conformitate cu dreptul internaţional, pentru a asigura respectul drepturilor garantate de Convenţie”.

Cât priveşte responsabilitatea Federaţiei Ruse, Curtea a constatat că „în perioada conflictului armat din Republica Moldova (1991–1992), militarii armatei a 14-a, care a aparţinut URSS, iar apoi Rusiei, au luptat de partea forţelor separatiste transnistrene. În plus, în timpul confruntărilor dintre autorităţile moldoveneşti şi separatiştii transnistreni, conducătorii ruşi au susţinut separatiştii prin declaraţiile lor politice. Prin aceste acţiuni autorităţile ruse au contribuit atât din punct de vedere militar, cât şi politic la crearea regimului separatist din regiunea transistreană a Republicii Moldova. Chiar şi după acordul de încetare a focului din 21 iulie 1992, Rusia a continuat să susţină regimul separatist din punct de vedere militar, politic şi economic, permiţându-i astfel să supravieţuiască, întărindu-se şi căpătând autonomie faţă de Republica Moldova. În opinia Curţii, ansamblul de acte comise de către militarii ruşi faţă de reclamanţi, inclusiv transferul lor în mâinile regimului separatist, în contextul colaborării dintre autorităţile ruse şi regimul ilegal, sunt de natură să le facă responsabile pentru consecinţele actelor comise de acest regim”.

Atât Moscova, cât şi Tiraspolul s-au declarat „nedumerite” şi „indignate” de decizia CtEDO, Ministerul rus de Externe punând la îndoială „utilizarea unor probe obținute ilegal” şi a „procedeelor nedemne pentru orice instanță judecătorească”.

Răfuieli cu școlile românești din regiunea separatistă

La o săptămână de la hotărârea CtEDO, aşa-zisa ministră a învățământului de la Tiraspol, Elena Bomeşko, a dispus desființarea şcolilor româneşti şi trecerea la standarde ruseşti de instruire. Criza transnistreană s-a declansat după ce autoritățile separatiste au decis închiderea școlilor cu grafie latină, începând cu data de 1 iulie. Zeci de milițieni au pătruns în unele școli românești de pe teritoriul transnistrean și au pus sechestru pe bunurile lor. Pentru a-și salva școlile, zeci de elevi și profesori s-au baricadat în Liceul Alexandru cel Bun și la școala-internat din Tighina. Autoritățile de la Tiraspol au amenințat aceste instituții că, dacă nu primesc înregistrare până la 15 august, vor fi luate cu asalt de polițiști. În contextul situatiei tensionate, Tiraspolul s-a transformat într-o adevărată fortăreață. Străzile erau supravegheate de milițieni înarmați, pregătiți să lupte în cazul în care va izbucni un conflict între regimul transnistrean și autoritățile de la Chișinău. Soldații ruși din cadrul Armatei a 14-a erau și ei prezenți la datorie pe străzile Tiraspolului.

Sursa Foto: moldova.europalibera.org

Potrivit ziarului de limba rusă „Moldavskie Vedomosti”, citat de moldova.europalibera.org, „OSCE a acuzat Tiraspolul de purificare lingvistică”, condamnând implicarea copiilor în acţiunile politice. Preşedintele moldovean a calificat „drept inacceptabilă efectuarea unei astfel de epurări etnice şi lingvistice în centrul Europei, ignorarea deschisă a standardelor lingvistice, a libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor la instruirea în limba maternă”, a scris „Moldova Suverană”.

Şeful statului a spus că acum este şi mai evidentă necesitatea implicări active a comunităţii internaţionale.

Școlile au fost ulterior redeschise, dar ca instituții private, neprimind bani de la autoritățile transnistrene.

Recensământ

În 2004 a avut loc primul recensământ petrecut în RM independentă și a fost efectuat de către Biroul Național de Statistică în perioada 5–12 octombrie. Recensământul a urmărit evoluția față de recensământul sovietic din 1989 în caracteristici demografice, naționale, lingvistice și culturale.

Componenţa naţională a populaţiei Republicii Moldova, înregistrată la recensămîntul din 2004, relevă faptul că moldovenii, populaţia majoritară, constituie 75,8% din totalul populaţiei, marcînd o creştere cu 5,9% faţă de 1989. Alături de moldoveni, în ţara noastră convieţuiesc ucraineni, reprezenând 8,4%, ruşi cu o pondere de 5,9%, găgăuzi – 4,4%, români – 2,2%, bulgari – 1,9% şi alte naţionalităţi, cu o pondere de 1,0% din numărul total al populaţiei ţării. Pentru 0,4% din locuitori naţionalitatea nu a fost înregistrată. Din rîndul moldovenilor, 78,4% au declarat ca limbă maternă limba moldovenească, 18,8% – limba română, 2,5% –limba rusă şi 0,3% au declarat alte limbi materne.

Din rândul moldovenilor, 78,4% au declarat ca limbă maternă limba moldovenească, 18,8% – limba română, 2,5% – limba rusă şi 0,3% au declarat alte limbi materne.

Alăturat cu informaţia vizând limba maternă, în cadrul recensămîntului din 2004 a fost obţinută şi informaţia despre limba în care vorbeşte de obicei populaţia. Din numărul total al locuitorilor ţării, 58,8% au declarat că vorbesc de obicei în limba moldovenească, 16,4% – în limba română, 16,0% – în limba rusă, 3,8% – în limba ucraineană, 3,1% – în limba găgăuză şi 1,1% – în limba bulgară. În alte limbi decât cele enumerate vorbesc, de obicei, 0,4% din populaţie şi tot atâta populaţie nu a indicat limba în care vorbeşte de obicei.

În același timp, conform datelor recensământului populației din anul 2004, rata alfabetizării era de 99,87%.

Cât despre migrație, numărul străinilor veniți în Republica Moldova s-a aflat pe o pantă ascendentă, atingând 25 000 în 2004, majoritatea proveniți din Rusia, Ucraina și România. Totodată, numărul moldovenilor plecați peste hotare în 2004, aproape că s-a dublat față de anul 1997, depășind cifra de 67 000. Dintre aceștia, cei mai mulți au vizitat Ucraina, Ungaria, Turcia, România sau Bulgaria.

Barometrul de opinie publică

Începând cu anul 1998, Fundaţia Soros-Moldova a lansat un proiect de promovare a reflectării corecte şi transparente a vieţii social-politice şi economice, de acces la informaţie pentru societatea civilă prin intermediul Barometrului de opinie publică.

Potrivit ultimului sondaj BOP din octombrie - noiembrie 2004, dintre instituţiile de stat, de cea mai mare încredere se bucura Preşedinția (56%), urmată de primării (54%), ambele înregistrând o creştere cu 6% faţă de mai 2004. Tot în creştere (cu 15%) faţă de mai 2004 este şi încrederea faţă de mass-media, 62% dintre respondenți menționând că au oarecare sau foarte multă încredere în presă. Dar cea mai mare rată de încredere, în toţi aceşti ani (1998–2004), oamenii au acordat-o Bisericii.

În 2004, 52% din populaţie nu era mulţumită de situaţia economică a republicii. Este interesant că diferite categorii de respondenţi vedeau soluţiile de îmbunătăţire a situaţiei social-economice în mod diferit. În general, 38% considerau că acest lucru ar putea fi obţinut printr-o mai bună funcţionare a legilor, prin dezvoltarea întreprinderilor industriale — 36%, prin combaterea criminalităţii — 35%. Persoanele din mediul rural considerau că soluţia ar putea consta în sprijinirea micului întreprinzător din sectorul agrar — 38%. În acelaşi timp, 21% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 18–29 de ani afirmau că soluţia era schimbarea conducerii ţării.

De remarcat e și faptul că majoritatea de 86% pleda ca preşedintele Republicii Moldova să fie ales de toţi cetăţenii Republicii Moldova, 35% considerând că după alegerile din 2005 Vladimir Voronin are cele mai mari şanse să fie desemnat șef de stat.

***

Din 29 iulie și până pe 27 august, AGORA îți prezintă în fiecare zi retrospectiva fiecărui an din calendarul celor 30 de ani de Independență a Republicii Moldova, perioadă marcată de o tranziție nesfârșită și de o continuă oscilare între est și vest.

Va urma...