EDITORIAL | Șantajul gazelor rusești sau despre moștenirea tridentului Dodon – Chicu – Greceanîi
În cadrul ședinței de joi a Parlamentului s-a vorbit cu voce tare despre șantajul gazelor rusești. Nu este o noutate pentru nimeni că Federația Rusă utilizează resursele energetice ca element de intimidare a diferitor țări, în special, cele cu capacități financiare reduse. Desigur că Republica Moldova, cu regret, este familiară cu aceste elemente de constrângere încă de la declararea independenței. Însă, situația actuală nu este doar despre noi. Dacă Moldova își face în prezent griji pentru prețul gazului în noul contract, atunci trebuie să știm că țările din Uniunea Europeană primesc mai puțin gaz decât solicită de la Gazprom, deși ultimii menționează că livrările se fac în conformitate cu contractele semnate. În acest context, 40 de europarlamentari au solicitat Comisiei Europene să investigheze rolul Gazpromului în creșterea prețului gazelor naturale în Europa. În opinia acestora, prin refuzul Rusiei de a livra mai mult gaz (necesar în special pentru umplerea rezervelor), aceștia țin artificial oferta sub cerere.
・
Negocierile privind prețul la gazele naturale nu au fost niciodată ușoare. Cu capul plecat și mâna întinsă, Republica Moldova a încercat mereu să obțină un preț cel puțin apropiat de veniturile cetățenilor. Astăzi însă situația este mult mai dramatică. Negocierile privind contractul cu Gazprom au loc pe fundalul creșterii record al prețurilor pe piața mondială și deocamdată, nu există nicio predictibilitate. Prin urmare, cu o guvernare pro-europeană, în prag de iarnă și cu o situație anormală pe piață, Moldova se află în cel mai inoportun moment de a negocia o extindere a contractului de livrare a gazelor.
Desigur că solicitarea viceprim-ministrului Spînu de a prelungi contractul actual, este cea mai bună soluție pentru țara noastră. Însă este greu de crezut că acest lucru ar putea fi acceptat de partea rusă, atât din raționamente economice, cât și geopolitice. Negocierea unui nou contract ar fi fost complicată chiar și într-o situație normală, atât timp cât Republica Moldova este condusă de o guvernare pro-europeană. Astăzi însă Rusia nici nu are nevoie să ne şantajeze prea tare, este suficient să ne spună să procurăm gazul la cotațiile de pe piață. Asta ar însemna să avem facturi de circa patru ori mai mari decât în prezent.
Moștenirea tridentului Dodon – Chicu – Greceanîi
Guvernul Gavrilița a fost învestit pe data de 6 august, în timp ce contractul cu Gazprom expira pe 30 septembrie 2021. Chiar dacă prezumăm că negocierile au început târziu, perioada de timp necesară pentru negocierea unui asemenea acord important, chiar și din prima zi de învestire, este una foarte mică. În acest context ne întrebăm de ce fosta guvernare nu a început negocierile privind prelungirea contractului cu Gazprom în momentul în care aveau o majoritate stabilă în Parlament, un Guvern „tehnocrat” și un președinte pro-rus care vizita mai des Rusia decât satul de baștină. Având la guvernare atâția „prieteni buni ai Rusiei”, țara noastră ar fi putut obține o prelungire a contractului pentru o perioadă mai lungă de timp, la cotațiile de atunci sau, de ce nu, la prețuri preferențiale. Răspunsul este simplu:
Federația Rusă nu a ajutat niciodată Republica Moldova în circumstanțele în care șantajul ar fi o armă de control mai bună. Iar gazul este cea mai bună metodă de a constrânge o țară în cele mai dificile momente. Ex-președintele Dodon, fiind prea docil față de puterea de la Moscova, a preferat să fie pe plac acesteia, în detrimentul unei securități energetice a țării noastre pe termen lung. Este greu de conceput cum un președinte de țară care are relații atât de bune cu Federația Rusă, nu a reușit să aducă niciun beneficiu tangibil pentru cetățenii noștri, care să reiasă din această relație.
Autor:
Așteptările cetățenilor vs abordarea Guvernului
Desigur că majoritatea cetățenilor își doresc un preț cât mai ieftin la gazele naturale, indiferent de circumstanțe. Unul care să nu le afecteze dramatic economiile. La fel își dorește și Guvernul, a cărui efort de mărire a pensiilor va fi rapid umbrit dacă prețul gazelor crește substanțial. Cu toate acestea, Republica Moldova nu negociază noul contract cu capul plecat. Guvernarea pro-europeană de la Chișinău vrea să dea un semnal Federației Ruse că își dorește semnarea unui nou contract pe principii de echitate, nu de anomalii ale pieței, nici condiționalități care să fie în contradicție cu noul curs al țării și angajamentele asumate de Moldova pe termen lung.
Ușile închise de la Gazprom care nu se deschid pentru Moldova
Vladimir Voronin a atenționat guvernarea că trebuie să fie mai atentă când se implică în diferite aventuri precum „Platforma Crimeea”, la care a participat recent președintele Sandu. Voronin a glumit pe seama lui Spînu pe motiv că președintele Gazprom nu i-a deschis ușa să-l primească la discuții directe.
Eu l-aș întreba pe fostul președinte Voronin, dacă este fericit că în 2007, Alexei Miler (șeful Gazprom) a deschis ușa foștilor soli Reidman și Greceanîi, care au semnat protocolul de recunoaștere a datoriei MoldovaGaz față de Gazprom. Cel mai probabil, nu este.
Autor:
Republica Moldova are nevoie astăzi de un contract care să nu mai fie confidențial. Un contract în care litigiile să nu se rezolve în instanțele rusești, dar pe un teren neutru. Un contract în care să nu fim șantajați în fiecare an, dar să mergem în sezonul rece fără a ne aștepta la fel de fel de surprize. În prezent însă un lucru este cert – iarna va fi grea.