EDITORIAL | 10 lecții ale anului 2021: Educația, care n-a învățat nimic
În 2020 pandemia ne-a luat prin surprindere și procesul de învățământ a fost dat peste cap. Am fost înțelegători. În 2021 surprinderea, însă, a continuat. Responsabililor e educație moldoveni nu le-a fost suficient un an pentru a gândi un mecanism universal de învățare pe timp de pandemie. S-a experimentat din greu - pe copii, pe cadrele didactice, pe părinți. Copiii sunt debusolați și epuizați, părinții - stresați, iar cadrele didactice - surmenate și demotivate. Pe toți i-a unit, însă, un lucru - incertitudinea.
・
În 2021 s-a învățat după un sistem mixt: numai de la școală, numai de la distanță și pe schimburi: o perioadă la școală, o perioadă de la distanță.
Cel mai mult au avut de suferit, ca de obicei în situațiile de criză, copiii din familiile social-vulnerabile: în jur de 4.300 de elevi n-au avut acces la învățământ, din cauza lipsei conexiunii la internet sau a tehnicii necesare conectării la lecțiile online. Pentru acești copii viitorul este dublu incert - până la pandemie, educația era o fereastră prin care puteau vedea o lumea diferită de cea de-acasă și, cu un pic de efort, prin educația găseau și acea ușă, prin care să intre într-o lume cu mai multe posibilități. Ce se va întâmpla cu acești copii acum? Cine își va asuma responsabilitatea pentru viitorul lor amenințat?
{{blockquote\?Pandemia a pus pe brânci educația peste tot în lume. Însă, cum și era de așteptat, cele mai afectate au fost țările slab dezvoltate. În ţările cu venituri mici şi medii, procentul copiilor care nu sunt în stare să citească şi să înţeleagă un text simplu la vârsta de zece ani - care era deja de peste 50% înainte de pandemie - ar putea ajunge rapid la aproape 70% din cauza închiderii şcolilor şi a calităţii mai slabe a învăţământului la distanţă.
||Raport Banca Mondială, UNESCO şi UNICEF
Autor:
Copiii, care au avut nenorocul să înceapă școala în pandemie, au avut și ei partea lor de suferință - aceștia nu știu ce este o școală în afara restricițiilor pandemice. Nu vreau să par alarmistă, dar izolarea de comunitatea semenilor în primii ani de școală, alături de alte măsuri restrictive în procesul de învățământ, se prea poate să se lase cu sechele. Apare întrebarea: cât de pregătită este școala noastră pentru a lucra cu aceste consecințe? Sau se va preface că nimic extraordinar nu s-a întâmplat și lucrurile se vor desfășura ca de obicei - fără a ține cont de bunăstarea emoțională a copiilor, fără comunicare empatică și fără a pune accent pe interesul copiilor?
{{blockquote\?Adolescenții noștri și așa au crize, dar rupturile astea în decursul anului i-au debusolat tare, eu văd o consecință negativă faptul ca nu au prieteni permanenți, așa cum noi aveam prieteni de-o viață…
||O mamă
Autor:
„Elevii pandemiei” au fost sacrificați dublu - de contextul epidemiologic mondial și de autoritățile naționale. Copiii au fost purtați de colo-colo, iar părinții au fost puși în situația de a strânge roadele eșecului autorităților. Nici unii, nicii alții n-au primit susținere, asistență, ca să nu mai vorbim de lucruri cu mult mai concrete - elementar, gandget-uri pentru a avea acces la studii.
Citiți și „EDITORIAL | Goana recuperării vacanței suplimentare și victimele ei”
Care este lecția pe care ar trebui s-o învețe responsabilii de educație? Că în școli învață oameni. Un lucru care pare atât de simplu de ținut minte, dar care a fost cu desăvârșire uitat de autorități. Copiii sunt și ei oameni. Și atitudinea față de ei trebuie să fie umană. Dacă am porni de aici, multe procese ar deveni mai limpezi. Inclusiv, cele de care trebuie se scăpat.