Prestatorii de servicii de transportare justifică necesitatea majorărilor cu creșterea prețurilor la produsele petroliere și de faptul că costurile nu mai pot fi acoperite de încasări. Până aici totul pare clar: combustibilul se scumpește săptămânal, prețurile, însă, nu se schimbă cu aceeași frecvență, ceea ce duce multe rute la faliment. Ca rezultat, sunt localități în care oamenii nu mai au acces la transport public, deoarece acesta a fost sistat, fiind nerentabil. 

Și dacă transportatorii fac greve pentru a cere majorarea tarifelor pentru serviciile pe care le prestează, n-ar fi o idee rea să iasă și pasagerii în grevă pentru a cere condiții de călătorie mai confortabile. Or, aceștia sunt puși în situația, impuși chiar, să scoată din buzunar mai mulți bani, în timp ce transportatorii le oferă, în schimb, aceleași condiții mizerabile și aceeași atitudine lipsită de respect. 

Plătim mai mult, ca să călătorim pe vechi - fără confort și lipsiți de demnitatea noastră umană.

Îmi aduc aminte de una dintre experiențele mele cu rutele interurbane. Veneam dintr-un sat din raionul Orhei. Lângă intrarea în orașul Orhei, șoferul a virat spre o benzinărie care avea în spate o splălătorie cu autoservire. Șoferul a oprit vehicolul, plin de oameni, și, fără să scoată un cuvânt, a ieșit afară. Și-a luat o cafea, s-a alăturat unui grup de bărbați, a aprins o țigară. În acest timp, noi, pasagerii, stăteam în microbuz. Nimeni n-a suflat o vorbă. Nimeni n-a întrebat ce se întâmplă, de ce stăm, cât stăm? Dar cu prețul plătit pentru serviciul de a fi transportați din punctul A în punctul B conform unui grafic prestabilit, cum rămâne? Vom fi despăgubiți? Ni se vor face reduceri pentru întârziere?

După un sfert de oră șoferul a revenit, a pornit motorul și a dus vehicolul la spălătorie. Atunci am înțeles că tot timpul cât a stat afară și a băut cafea, iar noi în interior, cu gândurile noastre, am așteptat, de fapt, să se elibereze spălătoria. 

Chiar dacă regulele de spălare a mașinilor la spălătoriile cu autoservire prevăd expres că în interior nu trebuie să se afle nimeni în timpul spălării, acest detaliu nu l-a oprit pe bravul șofer să-și ducă treaba până la capăt - un microbuz plin de oameni a stat resemnat cât a fost spălat. Pentru șofer n-a contat nicio clipă faptul că are obligații față de pasageri, care au achitat un serviciu și au așteptări legitime.

De câte ori transportatorii amenință cu grevă și cu sistarea activității, toată povestea se învârtește în jurul prețului carburanților și dificultăților pe care le întâmpină. A venit, însă, timpul să spunem și povestea noastră, a pasagerilor - povestea lipsei confortului elementar, povestea brutalității șoferilor, povestea lipsei de siguranță (mijloace de transport fără centuri de siguranță, pasageri agresivi sau/și în stare de ebrietate, care prezintă pericol pentru alți pasageri), dar și povestea care ne privește pe fiecare din noi, chiar și pe cei care nu se folosesc de transportul interurban - cea a poluării aerului de rablele pe post de transport interurban și interraional.

Balaurul din această poveste nu este, de fapt, reprezentat de transportatori. Balaurul cu trei capete, care ne privează de călătorii în condiții decente, în care să ne simțim oameni, nu saci de cartofi, este statul. Niciun guvern, dintre cele care s-au schimbat de-a lungul celor 30 de ani de independență, n-a creat condiții necesare pentru dezvoltarea transportului de pasageri: acces la finanțare și oferirea garanțiilor de subvenționare sau tarifare corespunzătoare companiilor care procură transport calitativ. Lucrurile au fost lăsate pe mâna celor care știu să „se descurce”, dar și să se împartă cu „cine trebuie”. 

Transportul interurban și interraional, în starea lui de acum, este o rușine și o atentare la demnitatea noastră umană. Chiar dacă săptămâna aceasta a fost anunțată lansarea programului „Transport modern”, care prevede reformarea domeniului transportului, sper să ajungem sănătoși să-l simțim pe pielea noastră, în orice autocar de la Nord la Sud și de la Esta la Vest, cu centura de siguranță cuplată.