Un alt fel de front. Activist voluntar ucrainean, despre ajutorul civililor pentru armată (INTERVIU, VIDEO)
Războiul din Ucraina a unit oamenii, i-a făcut mai receptivi și i-a motivat să se implice în acțiuni de voluntariat pentru cauza comună - victoria asupra invadatorilor, iar faptul că armata ucraineană nu a cedat și dă dovadă, în continuare, de eroism și stoicism se datorează, inclusiv, susținerii din partea populației civile. Dintr-un interviu realizat de colegii jurnaliști de la portalul ucrainean I-VIN.INFO, aflăm povestea lui Andrii Dragni. Tânărul este originar din R. Moldova. Pe când era elev, familia lui s-a mutat cu traiul în Ucraina, iar acum, el este cetățean al acestei țări și, în calitate de activist voluntar, împreună cu mai mulți colegi de-ai săi, membri ai unui ONG, acordă susținere militarilor de pe front.
・ Stela Vdovii
Andrii Dragni locuiește în Odesa. După declanșarea războiului, împreună cu mai mulți voluntari, au fondat ONG-ul „Odesa nu e indiferentă”. Tânărul spune că a luat decizia de a ajuta Forțele Armate Ucrainene, după ce un prieten de-al său, plecat pe front chiar de la începutul războiului, l-a rugat să-i facă rost de o imprimantă, hârtie și alte rechizite. Așa au început să organizeze livrarea lucrurilor necesare pentru militari.
Totul a început cu astfel de lucruri mărunte, adică hârtie, imprimantă, apoi carabine pentru vestă antiglonț. Acțiunile au luat amploare, așa încât acum am ajuns să deservim mai multe brigăzi, fiecare a câte patru-cinci batalioane. Acum, la un an distanță, mulți dintre luptători știu deja despre noi şi apelează permanent la ajutorul nostru, fac solicitări, iar noi reacționăm, de fiecare dată.
Autor: Andrii Dragni, activist voluntar , membru al ONG-ului „Odesa nu e indiferentă”
Andrii precizează că, de obicei, livrează ajutoare în direcția sudică, adică, spre Nikolaev, Herson, Zaporijia, dar și în direcția de est, adică, spre Luhansk și Doneţk.
„Acum, băieții au nevoie de generatoare, stații de încărcare, dispozitive care să funcționeze în tranșee, astfel încât soldații să poată avea lumină, să poată încărca stațiile radio și așa mai departe. Pentru ei este important să aibă starlinkuri, o stație de încărcare - pentru o comunicare calitativă. În așa fel, vor putea transmite informațiile online, la sediul central, unde sunt luate imediat decizii și vor putea primi indicații și ordine pentru lupta cu soldații forțelor armate rusești”, mai povestește Andrii.
Circa 80% din ajutoare sunt destinate armatei, iar 20% o constituie asistența pentru spitalele militare. Ce-i drept, uneori și cetățenii civili ne cer ajutorul - să le livrăm medicamente, de exemplu.
Autor: Andrii Dragni, activist voluntar , membru al ONG-ului „Odesa nu e indiferentă”
Tânărul mai precizează că ONG-ul pe care îl reprezintă are două surse de asistență. Pe de o parte sunt cetățeni de rând, care află despre această organizație de pe rețelele de socializare și răspund apelurilor de a dona cele necesare. Pe de altă parte, acestea sunt propriile contacte ale activiștilor organizației, care, de obicei, sunt persoane din străinătate, gata să ajute Forțele Armate Ucrainene.
Persoanele care ne sună sunt foarte interesate să ajute. Au fost cazuri când oamenii au oferit generatoare, sau powerbank-uri. Unii îmi scriu că ar vrea să cumpere o mașină din străinătate pentru a o transmite luptătorilor și îmi cer sfaturi cum ar putea să facă acest lucru.
Autor: Andrii Dragni, activist voluntar , membru al ONG-ului „Odesa nu e indiferentă”
Cât despre ajutoarele din exterior, Andrii povestește că, datorită implicării unui prieten de-al său, după ce au vizitat spitalul veteranilor de război din Nikolaev, instituția medicală a fost dotată cu încălzitoare și cazane. Iar cel mai de succes caz, după părerea lui Andrii, este conectarea unui generator la spitalul din Nikolaev.
Etapa de pregătire a durat mult, dar a fost făcută corect și acum sistemul energetic al spitalului este autonom. Astfel, acum intervențiile chirurgicale se fac 24 /7, chiar și atunci când se întrerupe curentul, iar medicii pot oferi îngrijiri medicale soldaților răniți și altor pacienți.
Autor: Andrii Dragni, activist voluntar , membru al ONG-ului „Odesa nu e indiferentă”
Andrii mai spune că în tot acest timp a întreprins vizite la militarii care luptă pe direcțiile de sud și est și spune că a observat că, în ultima perioadă, oamenii din alte zone, adică din Odesa, Nikolaev, cred că războiul s-a terminat odată cu deocuparea Hersonului și că războiul are loc undeva în est.
Nu înțeleg de ce oamenii cred așa. Doar acolo, în est, la Donețk, de exemplu, sunt aceiași oameni, aceiași cetățeni ai Ucrainei ca toți ceilalți cum sunt și cei din Vinnitsia, Ternopil, Lviv, din Odesa și nu contează unde luptă, este un război pentru toată Ucraina. Pentru Ucraina în hotarele recunoscute în anul '91.
Autor: Andrii Dragni, activist voluntar , membru al ONG-ului „Odesa nu e indiferentă”
Andrii este de baștină din Republica Moldova, din orașul Ciadîr-Lunga. El le-a povestit jurnaliștilor că, pe când era elev, s-a mutat, împreună cu familia, în orașul ucrainean Bolgrad. Din moment ce s-au stabilit acolo, și-au propus să obțină cetățenia ucraineană. A urmat o perioadă, în care a învățat limba și istoria țării. Nu a fost ușor, dar, datorită susținerii colegilor și a celor din jur, a devenit cetățean ucrainean.
Este important să vorbești limba țării în care trăiești. Dacă respecți acest stat, venind dintr-o altă țară, trebuie să o studiezi.Nu este obligatoriu să vorbești ucraineana, dar dacă oamenii se adresează și îți vorbesc în ucraineană, atunci cred că trebuie să le răspunzi la fel. Cu atât mai mult, dacă ești cetățean al Ucrainei și îți respecți interlocutorul.
Autor: Andrii Dragni, activist voluntar , membru al ONG-ului „Odesa nu e indiferentă”
Tânărul spune că ar vrea ca toată lumea să-l audă și să susțină în continuare soldații, dar și civilii pe direcția estică. Luptătorii au nevoie de sprijin, pentru ei este important să comunice cu civili, astfel încât să nu fie rupți de realitatea în care au trăit înainte de război.
„Dacă nu oprim inamicul și nu-l dăm afară, atunci vor ajunge până aici, iar noi am văzut deja prin ce trec civilii care locuiesc în partea estică. Mai mult, ei cred că am uitat de dânșii. Nu, noi nu am uitat de nimeni. Avem noi o vorbă: „Ești fie în forțele armate, fie cu forțele armate”, zice Andrii.
Nu-mi este frică de moarte. Mai devreme sau mai târziu, cu toții vom muri. Mă tem că nu voi reuși să fac ceva important. Oamenii au nevoie de ajutorul nostru, soldații speră și așteaptă susținerea noastră. Dacă nu reușești s-o faci, apoi de ce să mai trăiești?
Autor: Andrii Dragni, activist voluntar , membru al ONG-ului „Odesa nu e indiferentă”