GÂNDUL ZILEI | Oameni mici. Despre cum ne temen să cerem o viață mai demnă pentru copiii noștri
Educatoarea, în grupa căreia copiii, de doar doi ani, erau abuzați verbal și fizic, a revenit la muncă. Se întâmplă la aproape două luni de la descoperirea faptelor, urmate de declarațiile directoarei grădiniței, despre suspendarea angajatei pe durata anchetei.
・ Diana Guja
Femeia, spun sursle, a fost, de fapt, trimisă în concediu, timp în care să se calmeze spiritele. Și ele s-au calmat atât de mult, încât educatoarea, care a devenit cunoscută după ce au fost făcute publice înregistrările în care copiii erau numiți „chișorci împuțite” (doar una dintre expresiile folosite), și-a reluat obligațiile.
Situația de la grădinița din Bălți e de o banalitate usturătoare. Părinții care au încercat să-și apere copiii, și odată cu ai lor, pe toți copiii, au fost reduși la tăcere într-o manieră pe care fiecare din cei care au îndrăznit să se revolte împotriva fărădelegilor din instituțiile publice au simțit-o pe propria piele - lor li s-a întors spatele. Ei au fost lăsați pe câmpul de luptă, singuri față în față cu tunurile unui sistem compromis până în măduva lui.
Citește și: GÂNDUL ZILEI | Câți copii sunt maltratați, înjosiți, bătuți în grădinițe?
„28 de părinți din 30 au fost fost pentru ca educatoarea să revină”, a spus primarul mun. Bălți, Nicolai Grigorișin, bucuros că lucrurile „s-au rezolvat” de la sine și că viața merge înainte după aceleași reguli: cine nu e mulțumit c tratamentul degradant, să plece. Să rămână doar cei care nu văd nicio problemă să fie înjosiți, ei și copiii lor. Aceștia oricum sunt majoritari, atunci la ce bun să mai schimbi ceva?
Ca societate, într-un lucru suntem consecvenți - în frica pe care o avem în fața autorității. Nu îndrăznim să ne apărăm drepturile, integritatea, granițele personale, copiii (!), iar când cineva o face, ieșind din masa gri și amorfă, îl tragem înapoi sau îl aruncăm peste bord, ca să nu ne încruce să rămânem, nestingheriți și indolenți, sclavii fricii. Nici măcar nu e nevoie de gardieni care să ne țină în țarcul supunerii. Suntem proprii gardieni.
Cea mai tristă parte a istoriei, însă, e alta. Ne creștem copiii, urmând același scenariu. Îi aruncăm de mici în gura larg deschisă a acestei fiare cu trup jelatinos care îi va măcina fără milă - frica.