Ca urmare a unei înțelegeri între Hitler și Stalin, Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Uniunea Sovietică a anexat regiunea dintre Prut și Nistru. Sub presiunea acestui pact, România este cedează Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța.

Pentru a lichida fizic orice tentativă de rezistență față de noul regim, noua putere sovietică a supus populația locală unui epurări masive. Cei considerați periculoși au fost ridicați și trimiși în lagăre de muncă forțată, GULAG, în cele mai îndepărtate regiuni ale URSS.

„Dușmani ai puterii sovietice” au fost declarați, în primul rând, cei asociați cu fosta administrație românească anterioară - de la foști funcționari și lideri locali până la intelectuali de rând. Totuși, prima care a avut de suferit a fost populația de origine germană.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02:30, începe momentul care a intrat în istorie ca începutul primului val de deportări staliniste în Basarabia. Cu 1.315 de vagoane, rezervate nu pentru produse sau cărbuni, ci pentru 85.000 de oameni, aceștia au fost transporți în condiții inumane, cât se poate mai departe de casele lor.

Drumul cu trenul dura până la trei săptămâni, timp în care au fost înregistrate multe decese în urma îmbolnăvirilor și a lipsei de apă și alimente. Cei ce ajungeau la destinație erau repartizați la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești. 

Listele celor deportați erau întocmite cu nenumărate abateri, scrise de mână, fără ștampile sau avize ale unor instituții de stat. Cei mai activi reprezentanți ai populației locale - primari, ofițeri, moșieri, comercianți, polițiști, membrii partidelor de până la anexare, intelectuali cu familii întregi urmau să fie deportați în extremul orient sau în nordul Uniunii Sovietice.

O țintă predilectă a depărtărilor o reprezentau cei care s-au refugiat în Basarabia, venind din alte regiuni a URSS - etnici evrei, ucraineni, dar și ruși, care fugeau de puterea sovietică. Cele mai multe persoane au fost deportate din nordul R. Moldova, din județele Bălți, Soroca, dar și din Bender și Cahul, inclusiv Găgăuzia, transmite WatchDog.

Evaluări care nu pot fi numite totuși complete vorbesc despre circa 22 de mii de persoane care au fost deportate încă până la începutul războiului. Capii familiilor erau trimiși în GULAG, puțini au supraviețuit. Familiile acestora au fost deportate în Siberia sau în stepele din Nordul Kazahstanului.

După primul val de deportare din 1941, au mai urmat altele două în 1949 și 1951.