Dacă aţi privit cel puțin o dată știrile de la Moldova 1, cu siguranţă aţi văzut-o în colţul ecranului, prezentând noutăţile în limbaj mimico-gestual. Deşi înfățișarea ei ne este cunoscută, nu toți îi știu povestea. Programul social 60plus.md vă aduce povestea Valentinei Popescu - doamna care de 46 de ani lucrează în calitate de traducător în limbajul mimico-gestual.
Prima întâlnire cu oamenii cu deficiențe de auz și vorbire a avut-o în adolescență, după clasa a 8-a. Valentina se angajase în orașul Bender, pe atunci, la o fabrică care producea uniforme de lucru. Mare i-a fost mirarea să afle că în organizație 75% dintre muncitori erau oameni cu deficiențe de auz și de vorbire. Dorința de a comunica cu ei a determinat-o să le învețe limbajul. A început totul prin gesturi, zâmbete și citit pe buze.
„Mi-a plăcut limbajul lor. M-a atras bunătatea lor, de aceea și am vrut să le învăț limba. Așa am ajuns să lucrez în calitate de traducător. Am mai multe emoții atunci când discut cu o persoană vorbitoare, decât atunci când vorbesc prin gesturi. Mă simt mai confortabil să mă exprim în limbajul gesturilor”, povestește Valentina.
Opt ani mai târziu, Valentina a mers la Kiev pentru câteva luni pentru a urma cursuri de limbaj mimico-gestual. Apoi, a venit la Chișinău fiind invitată să lucreze în calitate de traducător la Societatea Surzilor din Moldova. Acolo a lucrat până în anul 2006. Între timp, a fost traducător la Școala Nr. 12 din capitală.
Chiar și acum Valentina face uneori voluntariat la această instituţie de învăţământ. Îi ajută pe profesori să învețe să comunice cu elevii cu deficiențe de auz și vorbire. Acum 12 ani a fost invitată să lucreze la postul public de televiziune în calitate de traducător pentru buletinul de știri, iar acolo activează până în prezent.
Cunoașterea limbajului mimico-gestual a salvat un om
Deși comunica prin gesturi, nu avuse ocazia să o facă în public. Dar într-o zi, când lucra la fabrică, unul din colegii ei a ajuns la secția de poliție, fiind acuzat de furt. Pentru că ştia limbajul gesturilor a reuşit să le traducă poliţiştilor cine era vinovat de fapt de furt, iar colegul ei a fost imediat eliberat.
„Nu contează cine a tradus, e bine că a fost cineva care să o facă și care să-l scoată din încurcătură”, spune Valentina.
„Este nevoie de cel puțin un traducător pentru 150 de persoane”
O persoană cu deficiențe de auz și de vorbire are nevoie mereu de un traducător oriunde ar fi, fie la oficiul poștal, la școală sau la un interviu de angajare.
„Traducător trebuie practic la orice pas. Dacă merge la medic, trebuie să îi explice medicului unde și cum îl doare. La poștă, dacă are probleme sau vrea să trimită vreun colet, la fel, are nevoie de ajutor. Este nevoie de cel puțin un traducător pentru 100-150 de persoane”, ne spune Valentina Popescu.
Vedeți aici un video în care Valentina Popescu arată cum se traduc cele mai frecvente expresii.
Citiți continuarea pe 60plus.md.
