De ce omul sovietic accepta să fie un „șurub” în proprietatea statului: Propaganda îl făcea să se simtă mândru că era exploatat (VIDEO)

În jurul nostru se produc tot felul de nenorociri. Cea cu numele de coronavirus a pus o lume întreagă în fața unei dileme: ce alegem – omul sau economia? Sănătatea individului sau bunăstarea comună? Ceea ce se întâmplă acum ne amintește de trecutul comunist? Cernobîl-ul, BAM-ul, experimentele nucleare secrete din URSS – toate s-au făcut din contul bunăstării omului de rând. Astăzi cum stăm? Ce primează și cine decide: omul sau statul? Subiectul a fost discutat în cadrul unei noi dezbateri organizată de postul de radio „Europa Liberă” în cadrul proiectului „Antinostalgia”.

„Omul-piuliță în statul-fortăreață”

Trecutul sovietic elucidează și dovedește că omul sovietic a fost mai mult pe post de „piuliță” într-un stat în care tragediile umane erau doar niște statistici. Astăzi, însă, oamenii conștientizează importanța vieții, iar guvernele nu pot nega acest lucru.

„Până astăzi, la noi nu a existat această dilemă – de a alege între economie sau viața omului. Majoritatea statelor au ales forme dure de izolare, dar pentru a salva viața omului, ca valoare supremă. Deja nu mai este ca pe timpul lui Stalin când moartea a milioane de oameni era statistică. Acum noi la fel primim ca știri de pe front informațiile despre pierderile umane, dar acum nimeni nu mai pune în discuție importanța vieții. Guvernele sunt nevoite să răspundă cererii sociale care este valoarea vieții umane și securitatea socială”, menționează istoricul Virgiliu Pîslariuc.

Mărturii

Un exemplu grăitor despre rolul omului în perioada socievtică este și construcția Magistralei Baikal-Amur, o cale ferată cu o lungime de peste 4.000 de kilometri, construită de deținuți din lagăre, care munceau pentru a se întreține. Este un exemplu tipic de proiect socialist: grandios, propagandistic, scump și nerentabil din punct de vedere economic. La lucrările de construcție au plecat benevol și tineri din țara noastră.

„Era slăvit atunci. Noi am vrut concediul nostru să-l dăm în fondul statului, să facem ceva pentru stat. Înainte așa erau comsomoliștii. Când noi am venit nici paturi nu erau și așterneau saltelele jos. Erau podele din scânduri făcute. Noi eram muncitori necalificați. Ajutam la construcție. Atunci lumea nu se plângea că-i rău și greu. Lumea lucra. Acum tineretul nu lucrează. Vor muncă ușoară, dar bani mulți”, povestește pensionara Valentina Plugaru.

În total, la lucrările de construcție a magistralei au participat circa două milioane de oameni.

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim