Apărut pe scena politică la 8 februarie 1997, ca un grup de simpatizanți ai președintelui de atunci Petru Lucinschi, Mișcarea pentru o Moldovă Democratică și Prosperă, a devenit una dintre forțele definitorii ale politicii de pe Bîc, pentru mai bine de 15 ani. Trecută prin alianțele democratice de la sfârșitul anilor 1990, urmată de patru ani de opoziție între 2001 - 2005 și din nou la guvernare după 2009, democrații au reprezentat mereu o întruchipare a doctrinei centriste.

Primii ani: Cu Lucinschi la guvernare (1997 – 2001)

La 8 februarie 1997, un grup de simpatizanți ai președintelui Lucinschi, în frunte cu deputatul Dumitru Diacov anunță crearea Mișcării pentru o Moldovă Democratică și Prosperă. Acesta a fost ales anterior în calitate de deputat pe listele Partidului Democrat Agrar la alegerile parlamentare din 1994.

Sursa: Radio Europa Liberă Moldova - Campania electorală pentru parlamentarele din 1998

Sprijinită de președintele Lucinschi, noua formațiune intră în cursa electorală din 22 martie 1998, unde obține un număr de 24 de mandate. O lună mai târziu, liderul formațiunii, Dumitru Diacov este ales în calitate de președinte al Parlamentului.

Sursa: Radio Europa Liberă Moldova - Blocul pentru o Moldovă Democratică și Prosperă intră în coaliția de guvernare

Din această calitate, mișcarea intră la guvernare în cadrul Alianței pentru Democrație și Reforme, unde va sprijină cabinetele Ciubuc 1 și Ciubuc 2. Perioada de după scrutinul din 1998, a fost calificată drept una tensionată și catastrofală în economia națională și finanțele publice, fiind emblematică pentru celebrele pensii plătite „în galoși” sau desele întreruperi de curent.

Un alt scandal în guvernarea ADR, a fost legat de contrabanda cu țigări. La sfârșitul anului 1997, cotidianul „Evenimentul zilei” din România, publica un articol în care spunea că directorul Departamentului de privatizare, Vladimir Filat, ar fi profitat de poziția privilegiată din Guvernul de la Chișinău și de relațiile bune cu Diacov și Lucinschi pentru a „face contrabandă cu țigări cu timbre expirate”. Filat a respins acuzațiile și a acționat publicația în judecată, acuzând-o de calomnie.

Sursa: Radio Europa Liberă Moldova - Acuzațiile în adresa lui Filat formulate în presa din România, au fost preluate și de ziarele din Republică

La 1 februarie 1999, premierul Ion Ciubuc anunța demisia Guvernului, declarând că este nemulțumit de algoritmul coaliției de guvernare – Alianța pentru Democrația și Reforme. Câteva săptămâni mai târziu, pe 19 februarie, Ion Sturza, vicepremier și ministru al economiei și reformelor în Guvernul Ciubuc II, a fost propus la funcția de șef al Executivului.

La 3 martie, cu 51 de voturi „pentru” și 37 „împotrivă”, Parlamentul a acordat un vot de învestitură noului cabinet de miniștri condus de Ion Sturza. Însă, votul a fost cu ghinion deoarece Curtea Constituțională a invalidat această hotărâre a Parlamentului, forțând Legislativul să repete votarea. Un vot „pentru” cabinetul Sturza a venit din stânga Nistrului, din partea deputatului PFD Ilie Ilașcu, întemnițat la Tiraspol. 

O primă divizare în rândurile noii formațiunii s-a produs în problema „formării unui raion etnic bulgar” pentru care s-au pronunțat o parte din deputații grupului condus de Dumitru Diacov. Problemele au continuat cu încercările de instaurare a unei republici prezidențiale, fiind declanșat un referendum consultativ în acest sens.

O altă ruptură majoră s-a produs în 9 noiembrie 1999, când cu votul a 58 de deputați comuniști, ai Frontului Popular Creștin Democrat și a câtorva transfugi din Convenția Democrată, Guvernul Sturza a fost demis. Câteva luni mai târziu, în plin război politic între Președinție și Parlament, la 5 iulie 2000 are loc modificarea Constituției, fiind formalizată trecerea la o republică parlamentară unde șeful statului era ales de deputați. Despre acest lucru, liderul de atunci al MDP, Dumitru Diacov spunea că „regimul parlamentar a fost introdus prematur”.

La 15 aprilie 2000, MpMDP se reorganizează în Partidul Democrat din Moldova, Diacov fiind ales președinte al formațiunii. Având intenția de a participa mai activ la viața politică și aflat în tabăra președintelui, PDM votează un șir de decizii care îl lovesc ca un bumerang la parlamentarele din februarie 2001. Un exemplu îl constituie majorarea pragului electoral de la 4% la 6%.

2001 – 2008: Epoca Voronin, PDM în opoziție și la guvernare

 Acumulând doar 5.02% din sufragii, PDM intră în epoca Voronin, ca un partid de opoziție extraparlamentară, fiind vorba de o perioadă caracterizată de „consolidare și migrațiune”. Rezultatele acestei politici se văd în crearea blocului politic „Moldova Democratică”, care la alegerile parlamentare din 2005, obține 34 de mandate de deputat dintre care opt au revenit Partidului Democrat din Moldova.

Sursa: Radio Europa Liberă Moldova - Rezultatele alegerilor parlamentare anticipate din februarie 2021

La scurt timp după alegeri, membrii formațiunii se separă de blocul parlamentar „Moldova Democratică” și decid să voteze pentru realegerea liderului PCRM în calitate de președinte al Republicii Moldova. Decizia de a vota pentru „dușmanul ideologic” și de a forma „monstruoasa coaliție” a fost explicată de liderii formațiunii prin faptul că o altă soluție nu a r fi existat și eventualele anticipate ar fi dat aceleași rezultate.

Influența formațiunii se schimbă doi ani mai târziu, când victoria la localele din 2007, a oferit partidului șansa de a deține pârghiile administrative în circa 2/3 din raioanele republicii.

Cu toate acestea, luptele pentru putere în interiorul partidului au continuat, în toamna aceluiași an. Vicepreședintele formațiunii, Vlad Filat își anunță retragerea din rândurile formațiunii, alături de câțiva consilieri municipali de Chișinău și membri democrați ai mai multor consilii raionale. În urma acestui eveniment, a fost creat Partidul Liberal Democrat.

2009 – 2013: Revenirea la putere după „revoluția” de la 7 aprilie 2009

Înaintarea Zinaidei Greceanâi la funcția de președinte a Republicii Moldova, l-a determinat pe membrul PCRM Marian Lupu, să adere la Partidul Democrat, acesta fiind urmat de ex-ministrul Economiei Valeriu Lazăr, ex-ambasadorul la Berlin Igor Corman, directorul executiv al Asociației pentru Politica Externă Andrei Popov și Andrian Candu.

La alegerile din 29 iulie 2009 (primele alegeri desfășurate într-o zi lucrătoare), PD a obținut un scor de 12.54%. Începând cu 8 august, formațiunea urma să facă parte din Alianța pentru Integrare Europeană, care promitea realizarea tuturor reformelor amânate de fosta guvernare. Potrivit actului de constituire al AIE 1, funcția de președinte al țării urma să revină Partidului Democrat.

sursa: gandul.info - Alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009

Ironic însă, PCRM și-a luat „revanșa” pentru situația din vară și a boicotat ședințele Parlamentului, punându-i astfel în imposibilitate pe cei 53 de deputați ai AIE să aleagă președintele țării, fiind necesare cel puțin 61 de voturi. Un alt eșec a fost și invalidarea referendumului republican constituțional, care prevedea trecerea la alegerea președintelui de către popor.

La alegerile din 28 noiembrie 2010, PDM câștigă 15 mandate și obține de această dată, în cadrul AIE 2, funcția de președinte al Parlamentului, ocupată de Marian Lupu, care exercită concomitent și funcția de președinte interimar al țării. În același timp, conform acordului alianței de guvernare, liderul PLDM Vlad Filat este votat în funcția de premier, conducând două cabinete de miniștri succesiv.

Neînțelegerile dintre partenerii de guvernare s-au întețit pe parcursul anului 2011, Partidul Democrat din Moldova devenind ținta mai multor atacuri din partea liderului PLDM de atunci, prim-ministrul Vlad Filat, care anunța cetățenii despre riscul de „mafiotizare” a țării și atacurile asupra sistemului financiar-bancar.

Sursa: alegeri. md - Constituirea Alianței pentru Integrare Europeană

La 16 decembrie 2011, liderul PDM Marian Lupu refuză definitiv să mai candideze la funcția de președinte al Republicii Moldova, după ce avusese loc o nouă tentativă eșuată de alegere a șefului statului. Acest gest a permis alegerea la 16 martie 2012 a președintelui de atunci a Consiliului Superior al Magistraturii, Nicolae Timofti în funcția de șef de stat.

La congresul din 16 iunie 2012, controversatul om de afaceri Vlad Plahotniuc este ales în funcția de prim-vicepreședinte al partidului, anunțând inițierea unui proces de modernizare a formațiunii. Câteva luni mai târziu, în urma scandalului de la Pădurea Domnească, PDM pierde funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului. La 5 martie 2013, formațiunea se aliază cu PCRM și demite Guvernul Filat, cu ajutorul socialiștilor și deputaților neafiliați. Lupta politică nu se oprește aici, iar la 19 aprilie 2013, liberal-democrații și comuniștii votează pentru demiterea lui Marian Lupu din funcția de Președinte al Parlamentului.

2013 – 2015: Coaliții pro-europene și ascensiune continuă

 Peste nici două luni, la 30 mai 2013, componentele coaliției pro-europene semnează un  „Armisițiul”, urmat de alegerea lui Igor Corman (PDM) în funcția de președinte al Parlamentului și desemnarea lui Iurie Leancă (PLDM) în funcția de premier. Concomitent cu accentuarea proceselor de integrare europeană, în anii 2013 - 2014 au avut loc evenimentele cunoscute generic sub numele de „Furtul Miliardului” din sistemul bancar și concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău.

În urma alegerilor din 30 noiembrie 2014, PDM obține 15.80% din sufragii. La 23 ianuarie 2015 are loc semnarea unui nou acord de constituire a coaliției minoritare de guvernare – Alianța Politică pentru Moldova Europeană (APME). În cadrul acestei coaliții PDM a susținut inițial Guvernele Gaburici și Streleț, dar neînțelegerile dese apărute între membrii coaliției au dus la semnarea mai multor acorduri asemănătoare.

sursa: alegeri.md - Constituirea Alianței pentru Integrare Europeană III

Astfel, în urma alegerilor locale generale din 14 iunie 2015, sunt demarate negocierile pentru formarea Alianței pentru Integrare Europeană 3, a cărui acord ajunge să fie semnat la 23 iulie 2015. Peste o săptămână, parlamentarii PDM votează pentru Guvernul condus de membrul PLDM, Valeriu Streleț, însă protestele declanșate în 2015 de Platforma Civică Demnitate și Adevăr forțează o resetare a formulei de guvernare. 

În acest context, PDM devine o formațiune politică tot mai controversată din moment ce majoritatea noilor săi membri „migrau” de la alte partide, fiind cunoscuți în presă drept „transfugi”. În acest sens, la 24 decembrie 2015, un grup din 14 deputați comuniști anunțau că părăsesc PCRM și că formează împreună cu PDM, Platforma Social-Democrată pentru Moldova.

2016 – 2019: Asumarea guvernării

Forțând demiterea Guvernului Streleț, partidele politice au aruncat Republica Moldova într-o nouă criză politică la sfârșitul anului 2015. Având suficiente voturi pentru un nou Guvern, PDM îl desemnează în funcția de premier pe Vlad Plahotniuc. Candidatura acestuia este respinsă, însă, de președintele de atunci, Nicolae Timofti, care invocă „suspiciuni de corupție”. Într-o tentativă repetată, PDM obține desemnarea ministrului Tehnologiei și Comunicațiilor Pavel Filip la funcția de prim-ministru.

sursa: captură Youtube - Președintele Nicolae Timofti anunță desemnarea lui Pavel Filip în funcția de Prim-ministru

Votat într-o ședință fulger în Parlament și cu jurământul depus la miezul nopții, cabinetul Filip începe să guverneze într-un context economic dificil, marcat de multiple proteste stradale. La 4 martie 2016, Curtea Constituțională emite o decizie prin care anulează Hotărârea Parlamentului din 2000  ce  stipula alegerea Președintelui de către Legislativ.

La 12 aprilie 2016, în Parlament este formată coaliția de guvernare PDM, PL și PPE.

În acest mod formațiunea intră într-un nou an electoral. Deși se înscrie inițial cu Marian Lupu în campania pentru prezidențialele din octombrie 2016, PDM își retrage candidatul cu trei zile înainte de alegeri, anunțându-și susținerea pentru candidata PAS Maia Sandu, deși posturile afiliate formațiunii îl promovau deschis pe liderul PSRM Igor Dodon.

Odată cu alegerea liderului PSRM în funcția de președinte al Republicii, PDM și-a păstrat guvernarea și a inițiat mai multe acțiuni pentru a se pregăti de alegerile parlamentare din 2019. În acest sens, la 20 iulie 2017, împreună cu socialiștii, democrații votează trecerea la sistemul mixt. Urmează retragerea Partidului Liberal din Coaliția de guvernare, urmată de continuitatea unei guvernări formate din PDM și GPPE, care a votat mai multe legi, cele mai cunoscute fiind reforma Guvernului și legea amnistiei fiscale.

În perioada 2017-2018, Partidul Democrat promovează și o serie de proiecte sociale, printre care: proiectul „Prima Casă”, programul național „Drumuri bune pentru Moldova”, Ghișeul Unic, Serviciul Unic de Urgență 112, proiectul „Arena Chișinău” etc. Totodată, la 27 iulie 2018, în ciuda presiunilor publice și a criticilor lansate de partidele din opoziția parlamentară, fracțiunea PDM insistă asupra adoptării legii privind declararea voluntară și stimularea fiscală.

2019 – 2021: Decădere și reformare

 În urma alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, PDM intră în Parlament cu 30 de mandate, eșuând în a obține o majoritate parlamentară care să-i permită să guverneze. După trei luni de incertitudini și neclarități, la 8 iunie 2019, componentele Blocului ACUM și PSRM votează Guvernul Sandu, ceea ce dă startul unei săptămâni în care țara a asistat la o dualitate a puterii. 

Având controlul asupra Curții Constituționale, PDM reușește prin mai multe sesizări să anuleze deciziile coaliției ACUM – PSRM, iar prim-ministrul democrat Pavel Filip preia pentru cinci minute funcția de președinte interimar de țară și semnează un decret de organizare a alegerilor parlamentare anticipate pe 6 septembrie 2019.

Astfel în perioada 8 iunie – 14 iunie 2019, țara a fost condusă de două guverne și marcată de prezența mai multor grupuri de protestatari la sediile principalelor instituții de stat. În cele din urmă, la 14 iunie 2019, Guvernul Filip demisionează, iar PDM cedează puterea.

sursa: Agora.md - Democratul Vladimir Cebotari anunță demisia Guvernului în exercițiu condus de premierul Pavel Filip

După acea zi, liderul PDM de atunci, Vlad Plahotniuc, nu a mai fost găsit în țară, iar formațiunea intră într-un con de umbră. La Congresul din 7 septembrie 2019, Pavel Filip este ales în funcția de președinte al formațiunii. Două luni mai târziu, la 14 noiembrie 2019, PDM alături de PSRM demit prin moțiune de cenzură Guvernul Sandu. În doar două zile, la Chișinău este învestit un nou Guvern condus de Ion Chicu ( consilier prezidențial și fost ministru al Finanțelor pe timpul guvernării PDM).

Perioada 14 noiembrie 2019 – 15 martie 2020 a fost cunoscută drept una neclară, fiind marcată de mai multe voturi comune ale democraților cu socialiștii. În perioada 16 martie 2020 – 10 noiembrie 2020, PDM se află în coaliție cu PSRM, timp în care în Guvern intră cinci miniștri democrați.

În toată această perioadă, însă, formațiunea este puternic afectată de traseismul parlamentar. Astfel, în februarie 2020 fracțiunea parlamentară este părăsită de șase deputați, în frunte cu Adrian Candu. Mai târziu, grupul parlamentar își atribuie denumirea de ProMoldova. În luna mai a aceluiași an, democrații trec din nou printr-o scindare, o parte din transfugi aderând imediat la Partidul Șor, iar o alta creează Platforma Pentru Moldova la care iau parte și membri ai Grupului Pro Moldova. În noiembrie 2020, Partidul Șor anunță că aderă la Platforma Pentru Moldova, grupul ajungând să numere 14 deputați. 

La 7 noiembrie 2020, Pavel Filip anunță că democrații își retrag miniștrii din Guvernul Chicu.

În cadrul alegerilor parlamentare din 11 iulie 2021, PDM candidează sub sloganul „Moldova Altfel”.