Cu puțin timp în urmă, într-o discuție online despre istoria Moldovei, o amică îmi scrie că pentru ea războiul de pe Nistru a însemnat sfârșitul copilăriei. Locuia cu părinții la Bender, când au rămas „fără casă, fără masă și fără posibilitatea de a se întoarce”. Atunci am realizat cât de mult ne-am desprins de propria istorie, care s-a desfășurat practic sub ochii noștri, și cât de stingheri suntem acum, puși față în față cu golul din conștiința noastră colectivă, acolo unde ar fi trebuit să avem războiul din 1992.

Transnistria și războiul de acolo au fost, de-a lungul anilor, subiecte ce păreau depășite, irelevante pentru viața de zi cu zi. Rămășițe ale unei epoci, despre care nu am avut interes să vorbim sau să cunoaștem. Transnistria s-a transformat într-un titlu de știri și o temă de discuțiie pentru cei pasionați de politică. Atât de dezinteresați am fost, încât nici azi habar n-avem de dramele umane pe care le-a produs conflictul, de viețile distruse și sechelele cu care continuă să trăiască cei care i-au fost martori.

Chiar și în manualele de istorie, subiectul Războiului de pe Nistru este tratat pe scurt și superficial. Într-un material realizat de AGORA în 2022, profesorii de istorie au recunoscut că mulți copii cunosc foarte puțin despre ceea ce s-a întâmplat în 1992. Mai mult, în manualele școlare este abordat termenul de „conflictul transnistrean” și nu războiul de pe Nistru. În viziunea doctorului în istorie Sergiu Musteață, formularea e o urmare a faptului că nu există un consens larg în societate cu privire la ceea ce a avut loc în 1992. O altă explicație este legată și de percepția termenilor - „conflict” sună mai puțin înspăimântător decât „război”.

Lipsa tehnologiilor, internetului, rețelelor sociale și posibilității de a comunica instant și-au avut desigur și ele rolul în golul informațional și emoțional pe care îl avem în raport cu războiul din Transnistria. Dar avantajul golurilor este că pot fi umplute.

De când privim uluiți la războiul din Ucraina, în probabilitatea căruia n-am crezut până n-am auzit bombele, căzând în zorii zilei de 24 februarie 2022 atât de aproape de noi, războiul de pe Nistru începe să prindă contur în mințile noastre. Văzând în regim real lupta și suferința poporului ucrainean, printr-un exercițiu de imaginație putem vedea cu ochii minții și războiul nostru din 1992. De aici încolo, chiar nu mai avem nicio justificare pentru ignoranța noastră.