Când empatia se termină. Ce e asta„doomscrolling”, cum poți obosi de știri și cum să-ți dai o mână de ajutor

„Doomscrolling” înseamnă răsfoirea/scrollingul pe negândite a știrilor negative, a postărilor pe rețelele de socializare sau alte platforme.

În esență, asta înseamnă să citești știrile proaste una după alta, fără răgaz. Termenul a apărut pe Twitter, în jurul anului 2018, și a caracterizat foarte bine ceea ce am trăit-o cu toții, într-un moment sau altul, dar care s-a intensificat în anii recenți: alegeri, COVID-19, război, crize umanitare...

Psihiatra Tess Brigham spune că cei care luptă cu anxietatea sau cu tulburările legate de anxietate sunt în mod special predispuși la „doomscrolling” și asta pentru că anxietatea este despre control sau lipsa de control.

„Cu cât ne simțim mai anxioși, cu atât mai mult încercăm să controlăm situația și persoanele din jurul nostru”, spune Brigham. „A fi informat pare o modalitate bună de a controla ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dar de fapt nu face decât să creeze mai multă anxietate și frică”, susține specialista.

Vezi și: Fricile, viciile și alte suferințe care iau amploare pe timp de război. Prețul a nouă luni de conflict și sănătatea mintală a refugiaților (LONGREAD)

Pornirea de a sta pe telefon și a face scroll cu orele vine din convingerea că „Dacă știu ce se întâmplă, pot fi mai bine pregătit atunci când lucrurile se înrăutățesc”. Teama este că s-ar putea întâmpla ceva teribil pe care nu-l vezi venind.

Această activitate pare să nu ne consume pe moment, însă atunci când închidem telefoanele și mergem la culcare, toată informația pare să roiască în capul nostru și ne afectează liniștea. Mai mult, acest fenomen de „fură” din capacitatea de a trăi momentul în anticiparea unui rău.

E posibil ca, după o bună perioadă de „doomscrolling”, să vină oboseala de știri și să ne lovească din plin. E atunci când nu-ți mai pasă de evenimentele care se întâmplă în lume. Și nu pentru că ești o persoană mai puțin empatică sau neinformată, ci pentru că avem o rezervă limitată de empatie.

Citește și: Cărțile de psihologie și beletristica self-care, între o lectură la modă și una eficientă. O psihoterapeută și o librară comentează trendul

Un articol publicat acum un an Rebecca Rozelle-Stone, o profesoară a Universității North Dakota, explică pe larg acest fenomen.

Ideea a fost conturată, prima dată, de filozofa și activista socială franceză din secolul al XX-lea, Simone Weil.

Potrivit lui Weil, atenția morală este capacitatea de a ne deschide pe deplin - din punct de vedere intelectual, emoțional și chiar fizic - față de realitățile pe care le întâlnim.

Weil a constatat că atenția este inseparabilă de compasiune, sau de „suferința” celălalt. Nu există posibilitatea de a evita durerea și angoasa atunci când cineva este atent la cel afectat.

Așadar, atunci când privim scene de război, oameni bolnavi, istorii umane devastatoare, trăim un spectru de emoții alături de protagoniștii acestor articole sau videouri.

Sensibilitatea pe care o implică participarea la crize poate fi o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, spectatorii și cititorii pot empatiza cu viețile nevăzute ale altora, astfel încât cei afectați sunt cu adevărat văzuți și auziți. Pe de altă parte, o astfel de deschidere îi poate copleși pe mulți dintre noi prin traume indirecte. La un moment dat, ca mecanism de protecție, ne putem închide în carapacea noastră și putem „tăia” complet știrile din activitățile noastre cotidiene. Și asta are sens, pentru că să fii atent mereu la realități precum războiul este adesea dureros, iar oamenii nu sunt bine pregătiți să-și mențină atenția constant asupra unor evenimente continue sau traumatizante.

Citește și: Peste 60.000 de moldoveni sunt la evidență. Cum activează Centrele Comunitare de Sănătate Mintală și cine se poate adresa după ajutor (CARDURI)

Un raport realizat de renumita agenție de știri Reuters arată că 36% din respondenții săi (din 46 de state, pe un eșantion de 93.000 de oameni) declară că evită știrile (des sau periodic). 53% dintre respondenții care spun că evită știrile le ignoră total, 52% spun că citesc doar la anumite ore sau anumite subiecte, iar 32% evită subiectele care îi îngrijorează sau le măresc nivelul de anxietate.

În Europa, acest lucru este predominant în Grecia (57%) și Bulgaria (57%). 

Sondajul Reuters a arătat că anumite știri care se repetă în mod excesiv sau care sunt resimțite ca fiind „epuizante din punct de vedere emoțional” sunt adesea ignorate în favoarea unor știri mai ușoare.

„A întoarce spatele știrilor este singurul mod în care simt că pot face față uneori. Trebuie să fac în mod conștient efortul de a mă îndepărta de ele, de dragul propriei mele sănătăți mintale”, spune o respondentă britanică.

De asemenea, e foarte frecventă evitarea știrilor despre războiul din Ucraina.

În rândul celor care evită știrile, aproape patru din zece (39%) au declarat că au evitat știrile despre războiul din Ucraina, urmate de știrile despre politica națională (38%), problemele legate de justiția socială (31%), știrile despre infracțiuni (30%) și știrile despre celebrități (28%). Cel mai mult, știrile despre războiul din Ucraina au fost evitate de locuitorii statelor aflate în proximitatea imediată a conflictului.

Atunci când ne dăm seama că ceva este un trigger pentru noi, trebuie să plecăm urechea la reacțiile psihologice și fiziologice. De exemplu, am putea observa o creștere a gândurilor negative, o creștere a ritmului cardiac, o respirație rapidă sau senzația că suntem într-o stare de alertă maximă.

Oboseala și tulburarea somnului sunt și ele indicatoare puternice ale triggerilor.

Dacă observați că începeți să resimțiți impactul negativ al știrilor, acum este momentul să începeți să puneți în aplicare măsuri de protecție.

Obiceiul de „doomscrolling”, dar și oboseala de știri pot fi curmate setând niște limite. Acestea por fi atât temporale, cât și fizice. De exemplu, putem alege să citim știrile doar într-o anumită parte a zilei, iar asta ar diminua povara creată de fluxul de conținut în continuă expansiune cu care ne confruntăm zilnic.

O altă regulă poate fi „dormitorul fără ecrane”, când mergem la culcare fără telefoane după noi. „Indiferent de cât timp alocați pentru a citi, a urmări sau a răsfoi știri, va exista întotdeauna mai mult conținut de consumat", spune Meghan E. Johnson, Megan E. Johnson, psihologă cliniciană. „Exersați acceptarea faptului că nu este posibil și nici sănătos să citiți toate informațiile sau să cunoașteți toate faptele. Acceptați-vă limitele”.

Dacă simțiți că aveți nevoie de ajutor, în țara noastră sunt dezvoltate servicii comunitare de sănătate mintală. Acestea sunt acordate în cele 40 de Centre Comunitare de Sănătate Mintală din raioanele și municipiile din țară. Astfel, persoanele cu tulburări mintale și de comportament au acces la asistență medicală și reabilitare psihosocială, sprijin și mediere în relațiile cu familia și comunitatea. Persoanele cu probleme de sănătate mintală beneficiază de asistență gratuită și confidențială inclusiv în trei instituții spitalicești.