EDITORIAL | Copiii - viitorul țării... deocamdată doar în discursuri
Când agenda publică nu arde în flăcări, aprinsă de scânteia vreunui eveniment politic, copiii devin valuta cu care se investește în imagine. Imagine publică, politică, de părinți buni sau de businessmeni simțiți. Și nici măcar nu contează ce fel de imagine se construiește pe pretinsa grijă față de copii - politicienii homofobi o demonstrează cu prisosință. În acest an, Summitul Comunității Politice Europene a estompat, însă, din ardoarea cu care, an de an, se vorbește despre copii pe 1 iunie. Quod erat demonstrandum.
4 iunie 2023, 19:35 ・ Diana Guja
În Moldova, dragostea față de copii e plină de nuanțe. În familie, copiii sunt iubiți, dacă: sunt cuminți (orice ar însemna asta), nu creează prea multe bătăi de cap părinților ocupați, învață bine, au rezultate remarcabile peste tot unde îi înscriu părinții, trec ușor prin adolescență, intră la facultatea la care visează părinții (de regulă, cu voce) și nu se interesează prea devreme de sex… Într-un cuvânt, sunt confortabili în viața de zi cu zi.
În societate, atitudinea față de copii e și mai simplistă: nu încurca. Cu cât copilul e mai docil, cu atât acesta corespunde așteptărilor sociale și înseamnă că e un copil bun. Ce iese dincolo de acest cadru, e vina părinților (întotdeauna trebuie să existe un vinovat). Iar în cazul în care copilului i s-a întâmplat ceva grav, înseamnă că a încurcat prin comportamentul său și a fost atenționat, pedepsit, iar data viitoare va ști să fie mai atent. Cu atât mai dramatică e această atitudine, când viața copilului este pusă în pericol sau când e întreruptă subit din cauză că nu au fost create condiții suficiente care să-l protejeze de accidente sau de adulți periculoși.
Citește și: EDITORIAL | Țara care nu-și iubește fetele
Săptămâna trecută s-au întâmplat două tragedii, în urma cărora doi copii adolescenți au decedat.
În cazul minorului, decedat strivit de poarta de fotbal care a căzut peste el, Primăria Municipiului Chișinău a scris pe pagina sa de Facebook, printre altele, că roagă maturii să supravegheze copiii. O rugăminte, cel puțin, bizară când vorbim de adolescenți de 15 ani. Pe deasupra, e o poziție foarte comodă, care scutește autoritățile de orice responsabilitate. Părinții n-au fost atenți, ce putem face noi?
La noi, copiii sunt viitorul țării doar în discursuri și pe hârtia de pe care se citesc aceste discursuri. În realitate, de la ei se așteaptă să crească cât mai repede și cu cât mai puține resurse din partea statului. Copiii devin valoroși când au ajuns mari (și nu mai sunt copii), sănătoși, cu drept de vot, apți de a plăti impozite și de a consuma.
Citește și: EDITORIAL | Să nu deranjăm. Asta am învățat cel mai bine la grădiniță. Asta se învață și azi
Cum ajung ei acolo, care sunt posibilitățile lor de dezvoltare, cât de sigură este viața lor, ce pot oferi societății, pe lângă supunere față de sistem și umplerii trezoreriei de stat, care este valoarea personalității lor, cât costă creativitatea și unicitatea lor pe piața bunăstării generale - sunt subiecte la care nu am ajuns ca societate, deoarece am rămas blocați la capitolul „Cum să să stăm drepți la careu”.
Din biroul de unde lucrez am asistat, fără să vreau sau să fiu întrebat, la un careu astăzi: aceeași muzică de la careurile mele de dinainte de 2008, aceleași discursuri (de lemn ar fi prea frumos spus!), atât la profesori, cât și la elevi (asta e tot ce a „produs” școala timp de 12 ani, incapacitatea de a livra un discurs măcar?). Și îmi și imaginam cum stau săracii în soare, rugându-se să se încheie mai repede (exact cu rugăciunea pe care o rosteam și eu cu colegii acum mai bine de 15 ani, an de an!). Puse cap la cap, elementele careului pe care l-am ascultat era clar gândit pentru părinți. Și profesori, ca preludiu (sau post-ludiu?) la „când ne dați banii pentru perdele?”).
Autor: Ion, internaut
Anul ăsta, Ziua Copilului a trecut pe lângă noi ca vântișorul de sfârșit de mai, abia perceptibil. Partea bună este că am fost scutiți de siropul discursurilor despre dulcea copilărie, care, în într-un an „normal” ar fi curs din toate robinetele mediatice. Mulțumim Summitului pentru asta! Avem un an întreg în față în care să încercăm să vorbim mai puțin și să ne gândim mai mult ce putem face pentru copii.
Dezghiocăm evenimente și fenomene, punem întrebări, unele incomode, altele dureroase, chestionăm tradițiile și nu credem pe cuvânt. Gândirea critică este pâinea noastră. Ajută-ne să o aducem pe mesele cât mai multor oameni, investește în AGORA ca să avem combustibil pentru cuptorul ideilor care să schimbe țara în care trăim. Devino membru: https://agora.md/membership.